Simtea ca moare si reinvie cu fiecare secunda petrecuta alaturi de el. Nu putea nici macar sa fuga.
- Incearca doar sa scapi de mine, caci si tu si fratele tau veti avea de suferit. Ii spune fiind din ce in ce mai aproape de ea. Doar supune-te si totul va fii bine. Zambeste pe sub musteata, privind-o si analizand-o tot mai atent.
- Bine.
Atat spuse si se intoarse spre el. Ramase uimit. Aceasta fata din fața lui emana o aura enigmatica, mai ales din cauza nuantei parului ei.
- Acum vom merge la destinatie. Ii spune direct in fata. Inima ii batea cu putere mai ales ca in curand o sa isi vada fratele. Insa ne trebuie intariri, face semn si in cateva secunde patru barbati precum muntii ii inconjoara, ca musafira noastra sa nu mai fuga.
Fata inghitise in sec si privi in jur cum bodygarzii ii impun sa mearga inainte.
- Chiar daca merg cu tine, il veti elibera pe fratele meu? Barbatul zambi. Spune! Aproape tipase la el.
- Pisica blanda zgaraie rau. Fata nu mai intelege nimic. O sa vezi cand o sa ajungem la destinatie.
Atat spune. El se afla in fata si ea in spate, cu doi din cei patru pe urmele ei.
*
Chiar daca bratul il durea din ce in ce mai tare, urca in graba scarile doua cate doua. Respira tot mai greu. Insa trebuia sa o faca.
- Ah, la naiba! Se izbeste voluntar jos din cauza oboselii fizice. Nu acum, nu acum cand trebuie sa o salvez. Trebuie sa ma ridic si sa o salvez din mainile clanului Golden.
Isi atinge bratul cu cealalta mana avand mare grija.
Cu ultima forta, se ridica de jos si continua sa alerge din nou pe multitudinea de scari. Trebuie sa reuseasca!
*
Cu pasii marunti pe care ii face, fata se simtea tot mai inchisa din cauza captivitatii de care are parte.
- Hai, mai repede. O brusca unul din cei doi bodygarzi din spatele ei, facand-o sa cada jos. Parca e un dezastru pe doua picioare. Isi infasoara ambele bratele la piept, parca asteptam ceva.
Cel care o avea in grija, se intoare deindata si incepe sa ofteze.
- Tu te impiedici la fiecare pas facut, fetita? Odata spus acel apelativ, barbatul primeste de la fata o privire urata, chiar daca dansa se afla inca jos. Esti o mare belea. Ii spuse deindata ce o vede cum se ridica.
*
Cu binoclu in mana, se uita dupa cea luata prizoniera. Se uita pret de cateva minute. Ofteaza si lasa binoclu la o parte. Va fii greu sa o gaseasca.
Agata obiectul la gat si incepe sa sara de pe un acoperis pe altul in incercarea de a gasi un mic indiciu de a o localiza.
Avea grija si o mare precizie in ceea ce priveste saritul de pe inaltele cladiri. Era atent la fiecare miscare facuta deoarece putea sa il coste viata. Datorita curajului sau apropae nimeni nu isi dadea seama ca cineva escaladeaza imensele cladiri ca pe niste munti.
*
Se apropie incet de ea.
- Stai departe de mine. Il avertizeaza.
- Ca de nu? Paseste spre ea. Spune, micuto, ce voi pati? Se opreste; ambii fiind fata in fata cu bodygarzii in jurul lor.
Fata nu mai spuse nimic. Doar privi in jur si in cele din urma pe el.
*
Ajungand la ultimul punct, se opreste. Se aseaza pe vine si priveste peisajul ca trona in fata lui. Din intamplare, acesta zambi pe sub masca neagra. Il gasise pe cel care facea parte din clanul Goldan.
Zambise, o gasise si pe cea cautata.
- Te-am gasit, vulpito! Asa o botezase dansul.
Acum stie ce are de facut.
*
Barbatul le face semn celorlalti sa se indeparteze de ei. El inca pastra distanta dintre el si fata cu parul roscat. Nici macar nu se gandea ca cineva il urmareste.
Isi pune ambele maini in buzunarele de la pantaloni si paseste spre ea. Dansa ramane neclintita.
- De ce faci asta? Ii adreseaza direct intrebarea.
- Ce anume? Ajunge in fata ei. Ce anume fac, micuto? Erau la aceeasi inaltime, atat el, cat si prizoniera. Eu doar imi indeplinesc sarcinile. Insa unele persoane precum tu mi le cam incurca. Fata se da cativa pasi inapoi. Si asta nu imi place mai deloc.
Acum chiar nu mai da inapoi. Era pregatita sa lupte. Sa lupte pentru propria ei viata. Iar singura solutia fusese sa fuga. Sa fuga cat mai repede posibil.
- La naiba! Injuta de toti sfintii, in gura mare. Prindeti-o. El inca statea. Nu degeaba are infatisarea unei vulpi. Zambi pervers. Frumoasă și vicleană.
*
Acum ii era tot mai imposibil sa tina pasul cu ea, sau mai bine zis cu ei. Dar cel mai important era sa o salveze cat mai repede de clanul Goldan.
Alerga pe acoperișurile clădirilor mai ceva ca-n filme. Minutele treceau tot mai greu și nu putea să țină pasul cu ei. Principalul lui motiv era sa o salveze.
*
Alerga mai ceva ca la maraton. Nu mai avea putere însă trebuia să facă ceea ce trebuia; trebuie să fugă.
Dar norocul nu prea este de partea ei. De ce? Pentru că nu mai avea scăpare de această dată. Ajunseseră la marginea drumului. Doi din oamenii bărbatului erau în fața ei. Și dânsa era față în față cu ei. Se dădea cu pași mărunți.
- Ramai și ai grija sa nu vină nimeni. Ii zice primul bărbat celui de-al doilea
Se opri. Se declară invinsa, fara să zică absolut nimic. Din instinct, se da cu pași mai mulți în spate. Nu fugi, micuțo, nu îți fac rău. Pașii spre ea.
- De unde să știu eu că tu spui adevărul?
Cei doi erau acum intre blocuri. Aproape se înserase. Fără să își dea seama, îngerul ei păzitor o veghea de sus. Aștepta momentul perfect și îl găsise.
- Trebuie să îl crezi că astfel tot tu o să ai de suferit
