Un simplu joc

Prima încercare

Nu am mai dorit sa aud de fotbal o buna perioada  de timp, dar in clasa întâi   se făceau preselecții pentru echipa școlii; bineînțeles ca am vrut sa ma duc si eu, dar nu au vrut sa ma primească. Nu stiam nici măcar sa fac o preluare, dar sa mai țin duble sau sa lovesc cu capul. Habar nu aveam de toate astea, dar mi-am dorit atât de mult sa joc fotbal, încât am început sa ies afara cu fratele meu si prietenul sau cel mai bun, "jucam fotbal" in fiecare zi. S-au chinuit sa ma învețe sa tin duble cred ca o  luna.  Am vrut sa renunț pentru ca vedeam ca nimic nu-mi iese si ei deja se plictisisera să-mi explice mereu ce trebuie sa fac. Fratele meu fiind fotbalist pe atunci. Tin minte de parca ar fii fost ieri, învățasem sa tin duble, sa fac preluări si sa ocolesc jaloanele, asta in doar 2 luni. In 2 luni de zile învățasem bazele acestui sport, dar ei tot imi spuneau ca nu stiu si sa nu mai spun ca stiu sa joc fotbal, pentru ca nu este asa. Pana la proba contrarie: fratele meu a iesit la fotbal cu prietenii lui, normal ca m-am dus si eu 😹😈.
Pe drum deja ne luasem la cearta pentru ca eu sunt fata si n-am ce caută la un meci de fotbal între băieți si ca locul meu era acasa sa ma joc cu păpușile. Cand a venit vorba sa facă echipele, lipsea o persoana si aveau deja o echipa de 11, iar una rămăsese cu 10, aveau soluția ori sa facă echipe de câte 6, ori sa aștepte pana ajungea băiatul care lipsea. Spre surprinderea mea, fratele meu m-a ales pe mine ca sa ii tin locul acelui tip. Am rămas surprinsă; parca si acum imi răsuna in minte cuvintele acelea  "Iuli intri tu in locul lui, pentru ca trebuie sa demonstrezi daca stii sau nu!". Prietenii lui au început sa Rada cand au aflat ca au o fata in echipa si ia spus fratelui meu ca daca este sa piardă sa nu se oftice si sa bage scuza ca are o fata in echipa. Fratele meu la privit in ochii si ia spus ca are încredere in mine si știe ce face.
Imi tremurau picioarele, inima deja mi se urcase in gât si simțeam cum imi transpira palmele, n-am mai avut emoțiile acelea nicioadata. Zis si facut, eram in teren si așteptam sa începem, ma gandeam ca am sa ma fac de ras. Fluierul răsuna, iar partida începe, toti alergau doar eu stăteam, parca impietrisem pe teren. Nu mai stiam ce sa fac, unde sa ma duc, nici nu stiam ce caut pe teren. Imi aud numele si ma întorc era un baiat care avea mingea si tipa sa urc in atac, am ascultat si am început sa alerg spre Careul adversarilor, eram in careu așteptam să-mi dea pase. Cand am primit mingea a venit un tip si mi-a băgat o contra am crezut că-mi rupe piciorul si am căzut. Ma ridic de jos ca mai apoi să-mi arunce o replica "Fetele se joaca cu păpușile, nu fotbal!" M-am scuturat de iarba si m-am abținut sa nu ii spun ceva, am dat din cap si m-am retras in careul meu. In momentul ala in minte imi răsunau cuvintele acelui baiat.
Am început sa fac presing asupra adversarilor. Dupa o repriza plină de nervii, am luat pauza. La pauza venise tipul care întârziase, dar fratele meu nu a vrut să-l bage in meci, a spus ca isi alege din pierzători si isi face echipa lui. Începe a doua repriza, eram atât de nervoasa ca nu-mi iese nimic încât am început sa alerg de nebuna dupa mingea. Nimeni nu intelegea de ce ma agit si de ce alerg singura dupa minge. Au înțeles Deabea cand l-am fentat pe un adversar si am început sa alerg spre poarta lor, toti imi cereau sa le dau pase, dar n-am vrut. Eu ma luptasem pentru mingea aia, deci eu trag la poarta. Am tras cu atâta ura in mingea aia si am sperat sa fie gol, dar portarul a respins-o in corner. Toata lumea era in careu in afara de mine. Fratele meu mi-a facut  semn sa stau in afara careului ca să-mi dea pase. Mi-a dat pase si cand m-am vazut cu mingea la picior mi-am încercat pentru a doua oară norocul, am tras iar la poarta si am auzit doar "Goooolll". Iar băieții din echipa mea m-au felicitat, schimbasem scorul era 1-0 pentru noi. Asa s-a si terminat meciul, parca. Nu mai tin minte scorul, dar stiu ca am dat un gol si ca i-am bătut pe ceilalți. Dupa meci fratele meu era cel mai mândru de mine, era foarte fericit. Cand am ajuns acasa le-a poveștile parinților ca el nu are o sora, el are un frate 😹. Le-a povestit cum am jucat fotbal si cum am dat gol, le povestise totul.  Eram fericita cand il vedeam cu cat entuziasm povestea. Tin minte ca le-a povestit tuturor despre meciul ala de fotbal! Atunci am prins încredere in mine si mi-am propus sa nu renunț niciodată la fotbal!
Primul meu gol, primul meu meci, primul pas spre fotbal, prima victorie! 🏆⚽️❤️