Alicia-Între iubire și ură

Capitolul 2

Alicia
*Să plece... Nu știu de ce să sufăr atât de mult pentru un tip, în ochii căruia sunt un nimeni! În ultima perioadă relația noastră nu a mai fost la fel. Nu ne mai întâlneam așa des cum o făceam odată și atunci când o făceam era distant, îmi amintesc cum era la început... fiecare clipă era de neuitat alături de el. Și mi-a promis că nu ne vom despărți niciodată. Dar după 2 ani jumate s-au schimbat lucrurile, sau ceva le-a schimbat. Dar întotdeauna i-am arătat dragostea pe care o port pentru el. Și mereu am încercat să îi fiu alături, dar simțeam că nu mi se deschide întru totul mie, deși eu am făcut-o... Aș minți dacă aș spune că îl urăsc, nu...nu îl urăsc. Încă mai am sentimente pentru el. Dar cum mai poți iubi un om care s-a transformat "peste noapte", nu pot să înțeleg. Las totul deoparte.

E o nouă zi, mă ridic din pat și merg în baie să îmi fac rutina de dimineața. Mama cred că pregătește micul -dejun pentru că o aud strigând*:
-Ali!! Pregătește-te, și hai la masă.
- Vin mamă, nu mai striga..
La micul- dejun avem clătitte, ombletă cu bacon, ceai și salată. Hmm.. Buun :)
- Ieri nu ai ieșit deloc din cameră, poți să-mi spui de ce? Și ce s-a întâmplat?
-Mamă.. Nu s-a întâmplat nimic.. Doar că.. *Și brusc încep să plâng... Oh la naiba, asta mai lipsea! Să plâng în fața mamei.*
-Heii... Gata, putem vorbi despre orice, lasă-mă să îți fiu alături!
-Păi, mamă... Știi, Flavius vrea să plece în altă țară. M-a părăsit. *spun suspinând.. *
-Oh... Îmi pare atât de rău! Dar de ce să plece? Și tu în niciun caz nu te vei duce nicăieri!
- Știu asta, știu! Tu și tata nu ve-ți fi niciodată de acord. *mă ridic de la masă ușor enervată. Am 18 ani și sunt tratată ca pe o adolescentă de 15. Să-mi bag ceva în ea de viață.
Tata e plecat mai mereu prin străinătate, nu are timp de niciuna dintr-e noi.*
-Azi vine Nicole și mama sa la noi,haide numai fi supărată te rog.
*vestea că vine Nicole, prietena mea cea mai bună, m-a făcut să zâmbesc, îmi e ca o soră. Nu ne-am mai văzut de ceva timp... Doar ne-am mai telefonat din când în când. A ajuns aseară în țară, împreună cu mama sa. Prin Marea Britanie au fost stabilite timp de un an. Off, multe amintiri mă leagă de fata asta, o iubesc. Abia aștept să ne revedem*
- Să ne pregătim atunci, îi spun mamei zâmbind
- Îți admir entuziasmul,defapt nu e nici de mirare. Doar vine prietena ta cea mai bună! Eu mă apuc de gătit. Voi face pui la cuptor, iar la desert celebra mea tartă cu mere!
- Mmmh.. Iar eu voi face ordine prin camere. Și voi merge la cumpărături, vreau să îi cumpăr ceva lui Nicole.
*Mama s-a apucat de gătit... Eu fac ordine prin camere, nu că nu ar fi curat.. Dar na, niciodata nu e destul. Termin repede treaba, pun niste muzica, pentru "atmosfera" ;)
Mă îmbrac, îmi iau un tricou negru, o geacă din piele și o perche de jeanși negri, în picioare aleg o pereche de teniși albi.
Ies pe ușă, îi spun mamei că plec la cumpărături. Ea aprobă din cap.
Hmm, ce să îi iau eu lui Nicole... Oare o brățară? Sau... Un lănțișor drăguț? Cam greu de ales!
Brusc, aud telefonul sunând. Îl scot din buzunar și văd că mă sună Nicole.
Convorbire telefonica:
N -Alo! Aliciaa! Spune entuziasmata
A -Heii, Nicolee ce facii?
N - Am venit în țară, vreau să-mi văd prietena. Ce crezi?..
A - Ăăă.. Unde ești?
N - Sunt la tine, unde ai plecat domnișoară? Fugi de mine? Mama ta gătește iar tu umbli aiurea *Spune râzând*
A - Vin și eu imediat, doar 20 min. Ok?
N - Bine, ne vedem.
*Inchid, și incep să râd... Oh Doamnee, tot așa a rămas! :)
Intru intr-un magazin de bijuterii si mă uit la niște coliere superbe, o să îi iau unul.
- Vă interesează unul dintr-e aceste coliere? spune amabilă vânzătoarea.
-Da, vă rog să mi-l împachetați pe acesta.
-Poftim, domnișoară! Face 650 lei
-Imediat, scot banii din portmoneu și îi ofer. Vă mulțumesc, spun
-La revedere!
Mai trebuie sa trec pe la piață să iau niște fructe, legume, și niște verdețuri.
Termin de cumpărat totul. Și merg spre casă.
Întru, și nu aud niciun zgomot. Oare or fi plecat? Mm...
Dintr-o dată le aud pe toate strigând la unison : -SURPRIZĂ!!!
O îmbrățișez pe Nicole, stăm așa câteva clipe, apoi si pe mama ei.
- Oh, Doamnee,ce mă bucur să vă văd!!
- Ai stat ceva timp la cumpărături!
- Păi... Nicole, ți-am luat ceva
- Pe bune? *spune zâmbind*
- Uite, acest colier e pentru tine. Mi-ai lispsit mult!

-Wow! E așa frumos! Îți mulțumesc scumpa mea, și eu ți-am luat ceva.
*și deschide o cutie in care se afla un lănțișor cu o inimă. Mi- l pune la gât*

- Mulțumesc,e foarte dragut!
*si incepem să plângem ca proastele spunându-ne că ne-a fost dor una de alta.*
- Hai gata cu tristetea, să mâncăm.. Imi e foame! *si incepem sa râdem auzind spusele mamei lui Nicole*
- Da, are dreptate.*se afirmă și mama* Să mâncăm, m-am chinuit mult cu puiul, iar desertul vă asigur că e delicios.