Scarlett si Kristen sunt aceeasi persoana. Tineti-va curiozitatea si pentru ca vezi afla cat de curand :)
Tyler avea intotdeauna aceasta gelozie in comportamentul sau. Nu putea sa vada alt baiat (exceptand prietenii lui) razand cu mine, vorbind cu mine sau macar uitandu-se la mine. Pana sa apara pubertatea, nu era cu adevarat o problema; hormonii lui nu puneau control pe tot corpul lui si nu il innebuneau usor. Pe langa asta, sa zicem ca nici eu nu eram genul de fata atractiva la varsta aceea (nu atunci, oricum), dar ultimii ani au schimbat asta mult; adica, comportamentul lui.
Ultimele luni au fost cele mai rele; lucrurile incepusera sa iasa cu adevarat de sub control si deveneam ingrijorata.
De asta am incercat sa evit acele priviri stupide de la un pic grup de baieti de la cealalta coada din fata tejghelei. Naiba, nu puteau acei oameni sa comande putin mai repede? De ce era asa de greu sa alegi ce portie de popcorn vrei sa mananci pana la urma? Trei optiuni nenorocite, omule! Un copil de 5 ani ar fi ales mai repede.
Tyler, asa cum ma temeam, a observat si el acele priviri; un baiat in special (par inchis, o gramada de gel tinand in sus un mot, ochi verzi, fata palida, buze roz si mari) se holba la mine de parca as fi fost ultimul pahar cu apa rece din acele zile extrem de fierbinti cand transpiri ca un porc si incerci din greu sa respiri normal. Daca intelegi ce vreau sa spun, ceea ce ma indoiesc.
Privirea lui pe mine era asa intensa ca devenea inconfortabila; nu doar pentru ca Tyler era cu ochii pe el (care trebuie sa recunosc, era un mare lucru, pentru ca devenea foarte nervos), dar si pentru ca stiam ce se intampla in capul lui. Nu eram nici un fel de medium sau oricum ii numesti pe acei oameni care citesc gandurile altor oameni, dar nu era greu de ghicit toate gandurile murdare care ii treceau prin creier cand acel ranjet stupid ii juca pe buzele lui tot timpul, ochii sai atingand o asa intensitate care si pe mine ma enerva.
Cine naiba se credea el sa se uite la mine de parca as fi fost jucaria lui sexuala; intruchiparea tuturor fanteziilor lui? De ce toti barbatii pareau ca se uita la mine asa; sa gandeasca mereu acele lucruri imature si sa viseze cum ar fi daca daca m-ar lua cu ei acasa? Sa nu mentionam incercarile esuate de a flirta cu mine, de mai multe ori, cateodata. Nu observau acest imens si indispus tip stand in stanga mea? (Da, Tyler avea acest lucru obsesiv de a sta mereu in stanga mea. Nu eram sigura de ce, poate credea ca sta mai aproape de inima mea, sau alt motiv inteligibil).
Oricum, acei obraznici baieti binecuvantati cu o mare lipsa de inteligenta au sfarsit cu nasurile sangerand pentru ca nu au fost destul de inteligenti incat sa taca din gura si sa fuga cand ochii lui Tyler au inceput sa se inroseasca si pumnii lui s-au inclestat; strandandu-si degetele si afundandusi-le in propriile maini atat de tare incat au lasat un semn in piele.
Aparent le placea pericolul, si cu siguranta nu se temeau pentru viata lor, pentru ca sunt destul de sigura ca Tyler i-ar fi omorat pentru mine. Adica, din cauza mea.
Din nou, acei ochi verzi se uitau la mine, si mainile lui Tyler tineau strans antebratele mele intre degetele lui. Lucrurile aveau sa devina serioase.
Chiar daca s-a incordat langa mine, lasand clar acel grup de baieti sa stie ca fata la care se uitau avea un stapan, baietilor nu parea sa le pese. Cel cu parul negru le-a soptit ceva prietenilor lui si imediat dupa aceea a facut ceea ce nu trebuia sa faca: sa vina spre mine.
Oh rahat. M-am intors, incercand sa nu ma concentrez asupra baiatului care venea sper noi si incercand sa ii distrag atentia lui Tyler de asemenea. Pumnii lui erau inca inclestati, si jur ca puteam sa ii vad venele pompandu-i din piele; erau pe cale sa explodeze. Aproape ca puteam sa ii simt sangele curgandu-i prin tot corpul si stiam ce avea sa se intample. Cu atentie, i-am luat mana lui Tyler - care imi tinea mana asa tare incat ma durea -, i-am desfacut degetele, facandu-l sa ne impletim mainile. Mi-am infasurat mana mea libera in jurul taliei lui si am stat pe varfurile degetelor mele ca sa il sarut putin pe obraz. Ardea deja.
"Tyler..." am soptit, dar nu imi dadea atentie deloc. Ma indoiesc ca a realizat ca nu ma mai tine. Ochii lui erau asa intunecati in timp ce se uita la baiatul care isi facea usor drum spre mine.
Am incercat din rasputeri sa stau langa corpul lui Tyler, si incercand sa-l fac pe baiatul prost cu parul negru sa vada ca am un iubit, dar exact ca in celelalte dati, nu s-a intamplat. Nu ii pasa. Arat ca o tarfa sau ce?
Acea secunda de rahat a venit, si Tyler m-a impins deoparte, uitandu-se in fata tot timpul; focul se juca in ochii lui.
"Hei tu, tipa draguta. Incerci sa ma tachinezi cu asta mare de aici?" i-a batut pieptul lui Tyler in timp ce se uita jucaus la mine si nu am inteles de ce nu era deja la pamant implorand pentru ajutor. De ce ii lua lui Tyler atat? "Nu pare sa te placa, frumoaso". De data asta mi-a luat incheietura si m-am zbatut afara din strangerea sa, uitandu-ma adanc in ochii lui cu cea mai buna privirea a mea de ce-dracu-spui-tu-acolo. Oh avea sa-i para asa de rau pentru asta.
Tyler a ras fara umor si si-a mutat capul dintr-o parte in alta, trosnindu-si gatul asa de furios incat puteam sa ii aud sunetul oasele. Intotdeauna mi-a facut pielea de gaina si sa zicem ca nu se simtea bine. Nu dupa ce am invatat ce avea sa urmeze.
"Amuzant tipul. Dar ea e a mea", si asta a fost tot ce a spus inainte sa-l apuce pe baiat de gat si sa-si duca mana la fata lui sa-i traga un pumn direct in nasul lui. Baiatul a mormait cu nasul lui deja sangerand (Tyler a avut destul timp sa invete cum sa o faca doar cu un pumn), dar, surprinzator, el nu a fugit si nici nu s-a uitat la Tyler de parca ar fi fost speriat de moarte. El... a ras? Ce dracu facea?
La acest moment toata lumea din jurul nostru se uita, dar nu ma simteam jenata deloc. Eram prea obisnuita cu asta. Probabil nu cu ce avea sa se intample.
Baiatul (slab si nefolositor in comparatie cu Tyler) l-a lovit inapoi, si a fost de parca Tyler a fost deranjat de o musca. Zambetul lui a crescut mai mare si parea complet amuzat, desi inca era sangeros de nervos. Isi pierdea controlul, total; era un joc pentru el si il stiam pe Tyler. Nu se oprea pana cand adversarul lui nu admitea ca a pierdut.
In mai putin de o secunda, Tyler a sarit pe baiat cu fiecare genunchi pe o parte si alta a taliei baiatului , si pumnul lui era pur si simplu pe fata baiat cu par negru. Nici mila, nici compasiune, nici vinovatie. Avea sa-l omoare.
"Tyler!" am tipat si am fugit sper el, incercand sa-l indepartez de pe acel bou. "Tyler! De ajuns. Da-te jos de pe el." Nu m-a ascultat, si, desigur, nu eram indeajuns de puternica pentru ai muta macar degetul. Si faptul ca baiatul sangerand inca radea il infuria si mai mult pe Tyler.
"O asa curva ingrijorata ai, huh?" l-a tachinat, si jur vroiam sa ii dau un pumn chiar eu, dar stiam cum avea sa se termine. Aparent, Tyler a uitat.
"Opreste-te Tyler! Nu merita!" am mai incercat inca o data, dar era deja prea in acel jocul al lor.
"Taci din gura si lasa-ma in pace!" S-a oprit pentru un moment ca sa poata sa-si foloseasca puterea asupra mea, impingandu-ma peste niste mese imprastiate in jurul camerei. Singurul lucru pe care l-am auzit a fost capul meu lovind ceva tare, si pentru un moment m-am simtit complet ametita. Corpul meu a amortit si nu puteam suporta durere de la ceafa.
Pana acum, fiecare persoana s-a decis sa se miste si sa faca ceva in legatura cu lupta care se petrecea. Cam tarziu, nenorocitilor, nu credeti?
Grupul de baieti care erau cu baiatul cu par negru de pe podea au mers la el si l-au impins pe Tyler deoparte, razbunandu-se pentru amicul lor. Nu putea cineva sa faca ceva? Sunt probabil 5 impotriva unuia si chiar daca Tyler era puternic, nu putea fata celor 5 de-o data!
Am incercat, dar capul meu ma durea ca dracu si abia puteam sa-mi tin mana pe el. Pentru urmatoarele cateva minute au continuat sa-i traga pumni lui Tyler pana nu s-a mai putut misca, si singurul agent de pasa a venit. Noua sau 10 tipi in unifiorma au fugit la baieti si le-au apucat incheieturile, incatusandu-le si ducandu-i afara. Pentru numele lui Dumnezeu, nu asta!
Lasandu-ma pe pilonul tencuit de langa mine, am reusit sa ma ridic, una dintre mainile mele tinandu-mi umarul care, minunat, a inceput de asemenea sa doara. Picioarele inca imi tremurau, si imi era destul de greu sa imi mentin greutatea acum, dar trebuia sa fac ceva. Asa ca mi-am invins propriile temeri, nici nu am observat cand picioarele mele s-au slabit si am cazut, neatindand podeaua pentru ca o pereche de maini m-a prins.
"Wey, hey. Ia-o usurele. Trebuie sa mergi la spital", un baiat s-a uitat la mine cu un zambet ingrijorat pe fata si mainile sale inca sustinandu-mi intregul corp.
"Scuze dar nu am timp de asta", am mormait incercand sa ma ridic inca o data, nereusind din nou si inca simtindu-i mainile pe spatele meu.
"Serios, trebuie sa mergi la spital, sangerezi". Mana mea a fugit la ceafa si intru-un final am realizat ca era tot rosu si ud si pentru o secunda am simtit un not in gat si frica ca ceva s-ar fi putut intampla cu mine. Dar senzatia a plecat imediat. Aveam lucruri mai importante de facut inainte de a avea grija de asta. Cu siguranta, aia putea astepta.
Am incercat sa ma misc, dar baiatul ma tine strans in fata lui, si m-a facut sa imi pun mainile in jurul umerilor lui astfel incat sa am un sprijin pentru a merge fara sa cad.
"Serios, pot sa merg mai tarziu la spital. Acum da-mi drumul" Nu il rugam sa faca ceva. Era un ordin, dar vocea mea era asa slaba ca nu cred ca a sunat cum trebuia sa sune. Baiatul nu s-a deranjat sa-mi raspunda; el doar m-a scos afara si curand (nu am nici o idee cum) eram inauntrul unei ambulante.
Stiam perfect ce avea sa se imtample daca nu mergeam dupa Tyler la momentul acela, dar pana sa pot protesta din nou, ma simteam complet slabita si oamenii au inceput sa tipe in jurul meu, pentru ca, aparent, pierdusem prea mult sange si eram pe cale sa lesin.
*Am pus si cel de-al doilea capitol ^^ sper sa va placa si voi posta cat de curand si cel de-al treilea capitol ;) scuzati-ma daca am mai gresit cuvinte, le voi edita mai tarziu :)*
