Într.o zi furtunoasă din luna octombrie Ana puştoaica de 14 ani , cu părul şaten şi ochii verzi albăstrui era în parc pe o bancă desenând pe o foaie nişte oameni zâmbitori.Era atât de absorbită de desen încât nu observă că afară ploua cu găleata, tuna şi fulgera , nici măcar nu işi dădu seama că afară deja se întunecase. Până când nu simții o mână pe umăr.Stând aşa o vreme, Ana începu să țipe reazilând că are o mână pe umăr şi că afară ploua cu găleata era furtună. Încet îşi întoarse capul şi văzu un băiat cu chipul desfigurat în spatele ei cu mâna lui pe umărul ei. Nu ştia dacă să fugă sau să râmână locului.
Şi ca deobicei curiozitatea, instinctul de peripeții avu câştig de cauză. Aşa că rămase acolo.
Dar de data asta a vorbit cu, cam puțin tupeu, aproape făcând o criză de isterie:
-Che, che, vrei să îmi spui şi mie de ce mama dracu încă ai mâna pe umărul meu?
Şi cine mama naibii eşti?
Atunci băiatul îşi luă mâna de pe umărul ei şi incepu să râdă în hohote.
Atunci Ana se enervă la culme şi începu să înjure şi să îl pocnească pe băiatul care acum râdea şi mai tare.Băiatul încă râdea în hohote, aşa că Ana începu să țipe şi să sară în sus ca o nebună spunând: "Nu mai râde idiotule" . Băiatul se făcu roşu la față de atâta râs aşa că se oprii şi spuse :
- Acum am încetat , eşti aşa drăguța când eşti nervoasă şi când sari în sus ca o nebună, eşti şi mititică , numa' bună. Apropo eu sunt Dante.Îmi pare bine. Şi îmi cer scuze dacă te-am speriat.
Atunci Ana se uită la Dante cu o privire curioasă. Era înalt, avea în jur de 16 ani , părul era lung şi creț , avea ochii negrii ca ciocolata. Ana simții ceva ciudat înăuntrul ei , ceva fiori. Era un tip drăguț. Genul acela de tip care semăna a provocare. Şi asta o făcea să vrea să îl cunoască. Într-un final îşi drese glasul şi spuse:
- Nu-i nimic, apropo eşti drăguț. Mi-ar plăcea să ne mai vedem. Şi stai calm mi-am dat seama că eşti zombie. Acum trebuie să plec acasă. Ne mai vedem. Noapte bună.
Dante vroia să spună ceva dar pe când să deschidă gura, Ana plecase deja.El se uită după ea cu gândul să o strige dar era prea târziu deoarece plecase. Mai stătu puțin pe gânduri şi după se îndreptă spre casa lui. Locuința lui era o colibă. Era destul de mare. Se putea spune ba chiar că e un conac. În timpul cât merse spre casă Dante nu îşi putea lua gândul de la ea. Şi asta îl incomoda puțin deoarece niciodată în viața lui nu mai simțise asta pentru nici o fată nemuritoare, apăi pentru o fată muritoare. Odată ajuns acasă intră , apoi făcu' un duş . A stat câtva timp în duş gândindu-se la Ana. După ce ieşii din duş se îmbrăcă în pijamale , cu gândul să meargă în bucătărie să îşi ia ceva de băut din frigider apoi să meargă să se uite la televizor. Zis şi făcut. S-a aşezat pe canapea şi a dat drumul la televizor. Dar nu se putea concentra la asta deoarece se gândea tot la Ana. Şi deja chestia asta îl enervă la culme. Treceau orele şi Dante adormii pe canapea. Era linişte totală în casă până când auzii nişte țipete îngrozitoare şi se trezii brusc.Era dezorientat la început şi nu ştia ce mama dracu se întâmplă. Stătu' câteva secunde pe gânduri hotărând să meargă să vadă ce se întâmplă. Merse către țipete care îl conduseră în grădina din spatele colibei. Când ajunse în fața porții grădinii îşi puse mâinile în cap deoarece o vazu pe Ana plină de sânge răcnind din toți rănunchii. Se sperie foarte rău neştiind ce se întâmplă. A luat-o la fugă să vadă dacă mai respira încă. Şi spre bucuria lui respira dar era rănită grav. Nu stătu să se gândească ci o luă imediat în brațe şi fugii cu ea spre casă. Era uşoară ca o pană. Probabil o durea prea tare rana şi de aceea nu se putea oprii din țipat. Odată intrat în casă o puse pe Ana pe canapea în timp ce el îşi sună un prieten să vină să o trateze. Acel prieten era medic zombie. După ce termină de vorbit cu prietenul său încercă să o facă pe Ana să nu mai țipe şi să-i spună ce naiba se întâmplase. El o credea deja acasă la ea, nu o credea în grădina lui urlând de durere şi rănită. Încercă să îşi explice ce a fost asta până când o auzii pe Ana spunând:
- Fugi!!!!! Va venii după tine!!! Pleacă!!!
Până când să reacționeze Dante la ceea ce îi spuse Ana o văzu tremurând toată şi icnind. Şi de data aceasta era extrem de speriat şi încercă să o facă să reacționeze dar îşi dădu' seama că a leşinat. Se panică rău de tot şi luă telefonul şi sună ambulanța.
