Razbunarea

Capitolul II

După dansul privat cu bărbatul misterios, am mers în cabina mea. Mi-am descălțat pantofii și m-am așezat pe scaun. Era deja destul de târziu, așa că am început să mă demachiez. Când termin, îmi schimb ținuta de club cu hainele cu care venisem. O pereche de blugi albastru închis și un tricou negru cu un imprimeu simplu pe el. Îmi încalț adidașii și sunt gata să plec acasă. Dar înainte trebuie să merg să vorbesc cu Dima. Exact cum am spus, îmi vreau cabina inapoi. Mă îndrept spre biroul său, dar când ajung mă opresc auzind o conversație aprinsă. Mă apropii de ușă și încerc să deslușesc ce își țipau.

- Dima, nu vreau să-i las cabina lui aia! Nu mă poți obliga!

- Scumpo, Rita e cea mai bună din câte am văzut în viața mea! Înțelege că nu vreau să plece de aici!

- Și de ce mă rog nu vrei să plece?

- Lulu... zise pe un ton lingușitor. Rita e o femeie specială. Femeia asta poate sa întrețină "Saphire" de una singură. Atâta succes are. Înțelegi acum de ce nu vreau să plece?

- Dar și eu...

- Tu, Lulu, ești bună... dar nu ca ea.

Se pare că îmi voi obține cabina fără ca măcar să mă rog de Dima. Măcar de un lucru își dă seama: sunt cea mai bună și mai productivă femeie din clubul ăsta. Zâmbesc în sinea mea și ciocăn ușor la ușă. Dima îmi zice să intru și eu deschid ușa.

- Dima, eu voiam...

- Îți vei avea cabina înapoi! zise el nervos.

- Dar în afară de asta, voiam să-ți spun ca eu voi pleca acasă, având în vedere că nu mai avem treabă și clubul s-a golit...

- În regulă. Lulu, ai avut ocazia să vorbești cu Rita?

- Nu. Și nici nu vreau. zise bruneta arțăgoasă.

- Lulu, ar trebui să vorbești cu ea să te învețe câteva trucuri. Ea a fost vedeta "Saphire" câțiva ani la rând și are experiența în a îi face pe clienți să cheltuie cât mai mult.

- Dima, maă supraestimezi puțin... spun vrând să par modestă.

- Deloc, Rita. Spun doar adevărul!

- Și cu ce mă poate ajuta ea pe mine? continuă Lulu artagoasă.

- Înveți șiretlicurile ei dacă stai pe lângă ea. Nu știi și tu că meseria mai mult se fură decât se învață?

- Ba da, știu...

- Dima, sunt foarte obosită și as vrea să merg acasă. Vă las!

- În regulă, Rita.

Îi las singuri și merg spre parcare. Îmi deschid mașina din telecomandă și chiar atunci o aud pe Charlotte strigându-mă.

- Ce mașina avem.... zise ironică.

- Mi-a cumpărat-o Eric. Știi că nu am cum să îl refuz că face urât. zic amuzată.

- Mda... îmi imaginez. zise căzând pe gânduri. Mă lași și pe mine acasă? mă lovi ușor în umăr jucăușă.

- Normal! Dar nu mai bine mergi la mine?

- Și Eric?

- Mi-a dat mesaj mai devreme că a plecat cu o treabă și nu știe când se întoarce.