Capitolul XIV

133 5 0
                                    

Am luat meniul uitandu-ma la el in preparatele in engleza.

"V-ati hotarat domnisoara?"imi spune un barbat cam de 45 ani,stand cu un carnetele in mana si un pix

"Da.As dori niste somon cu lamaie si morcovi,si un expersso"ii spun inchizand meniul

"Aha.Mai aveti nevoie de el?"ma intreaba el politicos

"Nu"ii spun,deschizandu-mi telefonul,si observand poza.

Era facuta de Harry,imi spun razand trist.Imi era dor de vremurile pe cand eram copil si nu ma interesa de nimic,doar daca am acea jucarie.Copilaria este un taram magic.Nu stim cand si unde incepe sau cand si unde se termina. Ne trezim doar ca nu mai suntem copii, ca am iesit din timpul copilariei, uneori fara sa fi trait pe deplin.Copilaria este o lume duioasa, dulce, lina, fermecata in care oricese poate intampla. La varsta aceasta suntem cei mai apropriati de Dumnezeu. Ne putem intalni oriunde cu un balaur cu sapte capete sau trei zmei care au rapit de la palat trei printese. Ne credem vrajitori si totodata credem in sacul mosului, plin de jucari, credem in iepurasul de Pasti, care ascunde oualele de ciocolata, frumos colorate in iarba sau ne speriem cand auzim ca vine ,,bau ²bau''daca nu dormim.Apoi, pe masura ce trec anii, devenim maturi, cu multe griji, nu ne mai bucuram de ceea ce ni se ofera, zambim din ce in ce mai putin,devenim mai seriosi, fara a mai crede in frumoasele povesti ale bunicilor spuse la gura sobei.Vom ajunge la varsta la care vom dori sa aruncam peste umar un pumn de sperante, pentru a inflori sub mangaierea zanelor si apiticilor cu barbi de clestar.Timpul trece atat de repede,incat nici nu iti dai seama cand iti trece copilaria,si grijile para una cate una.Si ceea ce este culmea ca atunci cand suntem mici vrem sa fim mari,imbracand hainele mamei sau a tatalui,jucandu-ne de-a serviciul.Iar cu timpul toate astea se implinesc doar ca vrem inapoi acel timp pretios,in care era numai bucurie,nici urma de lacrimi,de trsitete.Doar fericire.

"Domnisoara!"ma atentioneaza chelnerul

"Ma scuzati.Ce ati spus?"il intreb dezmeticindu-ma din gandurile mele

"Am spus ca daca doriti biscuiti la cafea..."spune oftand omul

"Da,as dori"ii spun omului dezmeticindu-ma

"Va aduc imediat biscuiti uitati aici cafeaua."imi spune asezandu-mi elegant ceasca de cafea in fata mea

"Bine"ii raspund incepand sa invart cu lingurita in expresso

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

"In total va costa 123 de dolari"imi spune omul intinzandu-mi carnetelul in care se afla nota de masa

"As putea plati cu cardul?"il intreb luand ultima gura de cafea

"Desigur"imi spune scotand din sort un aparat "Da-ti-mi cardul si tastati aici pinul va rog"imi spune omul,iar eu am facut asta"Multumesc,pot sa va iau farfuria?"ma intreba

×Ads by Cinem Plus 2.4cV12.06"Da"ii spun ignorandu-l dupa care m-am ridicat de pe scaun,si luandu-mi portofelul in mana am plecat spre lift.Am apasat pe buton,pentru a comanda liftului sa vina la etajul la care eram,intr-un final ajungand.Am urcat plictisita si goala pe dinauntru in el,dupa care am apasat cu degetul pe butonul ce indica etajul 5.Usile s-au inchis si asteptam sa ajunga la etajul meu,in timp ce ascultam melodia silentioasa privenita de la boxele liftului .Intr-un final s-au deschis si usile si am iesit afara din lift,deschizand usa camerei mele mai apoi.Mi-am aruncat portofelul pe birou,si m-am aruncat in pat,incercand sa ma relaxez,insa sunt intrerupta de un ciocanit provenit de la usa.M-am ridicat alene din pat,si m-am indreptat catre usa.Cand am descis usa am ramas incremenita,era chiar Dean,fara sa ii dau voie acesta intra brusc in camera,in mine crescand frica.

"C-Ce cauti aici?"il intreb speriata

"Oh,iubire nu ti-era dor de mine?"ma intreaba ranjindu-mi pervers,iar eu apropiindu-ma mai tare de peretele cu usa"Oh iubire,dar de ce ti-e frica de mine?"ma intreaba razand,in timp ce se apropie din ce in ce mai mult,eu deja fiind lipita de perete"Vai,dar iubire doar sti cat te iubesc"spun razand batjocoritor,in timp ce isi lipeste corpul sau masiv de al meu,eu incercand sa ma lipesc din ce in ce mai mult de perete.

Treason never looksUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum