Regina Dezastrelor

70: Run on love

Am luat din nou una dintre rochiile Carei. Cred ca imi voi lua si eu cateva rochii din astea, mai elegante. Chiar mi se pare par ca imi pun in evidenta corpul, mult mai bine decat o fac rochiile mele. Spre exasperarea Carei, mi-am luat bascheti din nou in picioare. Si totusi simteam ca ceva nu e in regula. Mi-am verificat din nou telefonul si nimic.

-S-a intamplat ceva, Iana? m-a intrebat Dominic, intrand in sufragerie.

-Hm? A! Nu, nu.

-Pari putin cam agitata.

-Pentru ca nu a vorbit azi cu aiuritul de Martin, ii spune Cara venind si ea in sufragerie.

-Aaa... asta inseamna ca trebuie sa fac singur pe gardianul? ne-a intrebat amuzat. Cum de ai convins-o pe Iana sa renunte la blugi?

-Pai era si cazul, nu? ii zice chicotind. Eu sunt gata.

-Hm. Ma duc sa imi inchid usa si ne vedem in fata, ne-a zis el iesind pe balcon.

Cara a ales sa coboare prima, iar eu am ramas sa stang luminile si sa inchid usile. Din nou aveam inca sentimentul ala de neliniste. Cand mi-am inchis si usa de la intrare, telefonul mi-a sunat. L-am luat rapid si am vazut numarul lui Martin.

-In cat timp ajungi la mine acasa? ma intreaba el plictisit de la capatul celalalt.

-Mda... buna si tie Martin, raspund eu indreptandu-ma catre scari.

-Ce ai?

-Nimic. Ti se pare.

-Clar. De data asta ce am mai facut? ma intreaba pe un ton sarcastic.

-Nimic. Las-o balta, ti-am zis deja. Daca nu ai si alt ceva sa imi spui, sa stii ca voi inchide. Ma asteapta jos ceilalti.

-Ceilalti?

-Da. Nu te mai prefa ca nu stii.

-Nu inteleg.

-Ti-am trimis mesaj acum doua ore, sa te intreb daca vrei sa ni te alaturi. Iesim cu totii. De mult nu am mai petrecut impreuna.

-Hm? Stai sa vad... acum abia vad ca mi-ai lasat mesaj. Nu am stat cu telefonul pe langa mine, azi. Am fost sa o ajut pe Noemi, la un proiect.

Noemi? De ce imi suna cunoscut numele asta?

-Bine, raspund eu sarind peste ultima treapta.

-Pana la urma, nu mi-ai raspuns la ce te-am intrebat: In cat timp ajungi la mine?

-Nu am cum sa vin. In seara asta stau cu Olly, Lucas si Dominic.

-Din nou astia?

-Da, raspund exasperata.

-Fa ce vrei atunci, mi-a zis si a inchis.

Si o sa fac ce vreau! Nici nu am de gand sa stau, dupa unul ca el! Pff! Uite cum s-a asigurat ca imi strica buna dispozitie si mai e si Noemi! Cine e Noemi?!

-Buna, straine! aud de langa masina lui Dominic.

Ma uit putin ciudat, caci vocea imi pare cunoscuta si ca sa vezi... Dylan! Devine brusc mult mai interesant, decat mi-ai inchipuit. Sunt atat de fericita sa aflu ca a ajuns la timp. Cum de stie ca iesim? Sa zicem ca mi-a scapat acelasi mesaj ce l-am trimis Taniei, inca unei persoane. Ups... se mai intampla.

De data asta, Dylan reuseste din nou sa ma surprinda, fiind diferit imbracat. Are un sacou bleomaren, camasa alba si pantaloni simpli iar in picoare are pantofi. Camasa ii e usor descheiata in jurul gatului, mai mult decat ar trebuii iar parul ii e aranjat.