70: Run on love

223 21 14
                                    

Am luat din nou una dintre rochiile Carei. Cred ca imi voi lua si eu cateva rochii din astea, mai elegante. Chiar mi se pare par ca imi pun in evidenta corpul, mult mai bine decat o fac rochiile mele. Spre exasperarea Carei, mi-am luat bascheti din nou in picioare. Si totusi simteam ca ceva nu e in regula. Mi-am verificat din nou telefonul si nimic.

-S-a intamplat ceva, Iana? m-a intrebat Dominic, intrand in sufragerie.

-Hm? A! Nu, nu.

-Pari putin cam agitata.

-Pentru ca nu a vorbit azi cu aiuritul de Martin, ii spune Cara venind si ea in sufragerie.

-Aaa... asta inseamna ca trebuie sa fac singur pe gardianul? ne-a intrebat amuzat. Cum de ai convins-o pe Iana sa renunte la blugi?

-Pai era si cazul, nu? ii zice chicotind. Eu sunt gata.

-Hm. Ma duc sa imi inchid usa si ne vedem in fata, ne-a zis el iesind pe balcon.

Cara a ales sa coboare prima, iar eu am ramas sa stang luminile si sa inchid usile. Din nou aveam inca sentimentul ala de neliniste. Cand mi-am inchis si usa de la intrare, telefonul mi-a sunat. L-am luat rapid si am vazut numarul lui Martin.

-In cat timp ajungi la mine acasa? ma intreaba el plictisit de la capatul celalalt.

-Mda... buna si tie Martin, raspund eu indreptandu-ma catre scari.

-Ce ai?

-Nimic. Ti se pare.

-Clar. De data asta ce am mai facut? ma intreaba pe un ton sarcastic.

-Nimic. Las-o balta, ti-am zis deja. Daca nu ai si alt ceva sa imi spui, sa stii ca voi inchide. Ma asteapta jos ceilalti.

-Ceilalti?

-Da. Nu te mai prefa ca nu stii.

-Nu inteleg.

-Ti-am trimis mesaj acum doua ore, sa te intreb daca vrei sa ni te alaturi. Iesim cu totii. De mult nu am mai petrecut impreuna.

-Hm? Stai sa vad... acum abia vad ca mi-ai lasat mesaj. Nu am stat cu telefonul pe langa mine, azi. Am fost sa o ajut pe Noemi, la un proiect.

Noemi? De ce imi suna cunoscut numele asta?

-Bine, raspund eu sarind peste ultima treapta.

-Pana la urma, nu mi-ai raspuns la ce te-am intrebat: In cat timp ajungi la mine?

-Nu am cum sa vin. In seara asta stau cu Olly, Lucas si Dominic.

-Din nou astia?

-Da, raspund exasperata.

-Fa ce vrei atunci, mi-a zis si a inchis.

Si o sa fac ce vreau! Nici nu am de gand sa stau, dupa unul ca el! Pff! Uite cum s-a asigurat ca imi strica buna dispozitie si mai e si Noemi! Cine e Noemi?!

-Buna, straine! aud de langa masina lui Dominic.

Ma uit putin ciudat, caci vocea imi pare cunoscuta si ca sa vezi... Dylan! Devine brusc mult mai interesant, decat mi-ai inchipuit. Sunt atat de fericita sa aflu ca a ajuns la timp. Cum de stie ca iesim? Sa zicem ca mi-a scapat acelasi mesaj ce l-am trimis Taniei, inca unei persoane. Ups... se mai intampla.

De data asta, Dylan reuseste din nou sa ma surprinda, fiind diferit imbracat. Are un sacou bleomaren, camasa alba si pantaloni simpli iar in picoare are pantofi. Camasa ii e usor descheiata in jurul gatului, mai mult decat ar trebuii iar parul ii e aranjat.

          

-Singura? ma intreaba el afisand un zambet larg.

-Da. Asa-i frumos, chitai eu dandu-mi ochii peste cap.

-Paznicul unde iti e?

-La cine te referi?

-Martin. Ieri mi-a facut un scandal monstru la studio. Mi-a zis ca daca iti mai vorbesc se intampla nu stiu ce bla-bla. Era oricum neinteresant.

-Nu-l baga in seama. Banuiesc ca e prea gelos, caci spre deosebire de el, tu chiar poti intelege o fata. Slava Domnului ca pot vorbi ceva cu tine, fara a ajune rapid sa urlu.

-Asa e Martin mai batut in cap. De vreme ce inca mai ai voce, poate ca esti aleasa, mi-a zis razand.

-Cat de mult iti mai place sa ma tachinezi.

-Pai vezi?

Nu pot sa nu il ignor pe Dominic, ce ne fixeaza in clipa de fata. Cu toate astea, vreau sa si vada ca sunt atenta la el, si il intreb:

-Prin urmare... cum facem? Mai trebuie sa asteptam si pe alt cineva?

-Nu. Putem pleca de acum. Iana, ai vorbit cu Martin? ma intreaba vrand sa puna paie pe foc.

-Da, raspund dandu-mi ochii peste cap.

-Si? Vine sau nu vine?

-Nici macar nu s-a sinchisit sa citeasca mesajul ce i l-am lasat, in urma cu cateva ore. Toata ziua a fost ocupat cu Noemi. Cine dracu mai e si fata asta?

-Noemi? ma intreaba Dylan. O fata mica de statura, slabuta si cu parul negru si foarte lung?

Oare e aceeasi fata ce am vazut-o atunci, cand am fost la Martin acasa?

-Nu imi amintesc. Stiu doar ca am mai auzit numele asta undeva.

-E o vecina de-a noastra si... nu mai are importanta!- Mi-a raspuns in schimb Dominic, cam nervos.

Il vad cum vrea din rasputeri sa se calmeze si sincer, ma pune si mai tare pe ganduri toata situatia asta. Dylan vrea sa alunge toata nelinistea si imi zice sa merg cu el in masina. Am acceptat, fara sa imi pese ca Dominic sau Cara ii pot spune lui Martin de acest lucru. Pentru mine oricum e egal cu zero.

Dylan mi-a complimentat tinuta, iar eu mai de-a naibii am inceput sa fac piruete si sa ma prostesc prin fata lui. M-am urcat in fata alaturi de el si mi-am aranjat centura de siguranta. Am asteptat ca ceilalti sa porneasca si am plecat si noi.

A preferat sa dea drumul la muzica foarte tare si asa, ne-am trezit ambii cantand. Ascultam acelasi gen de muzica iar melodia ce era redata atunci, se intampla sa ne placa amandurora.

Ma simt bine in compania lui. Mereu avem ce sa vorbim si radem mult. E ca si cum Olly si Lucas brusc au fuzionat, iar rezultatul obtinut sta langa mine si are un zambet incredibil. Din masina din fata, Cara isi scoate capul pe geam si imi face semn, sa fac la fel acelasi lucru.

De cum am dat geamul jos si m-a vazut razand, mi-a tipat ca nu mai are importanta ce vrea sa imi zica si s-a retras.

Am inchis la loc geamul si m-am uitat la Dylan usor surprinsa. El a inceput sa rada si mai tare si si-a scos din pachet o tigara. A deschis mai larg geamul sau, si-a schimbat tigara in mana stanga si a inceput din nou sa fredoneze impreuna cu mine. Cat de norocoasa sunt sa am o astfel de persoana langa mine, ce imi aduce zambetul atat de brusc. Ma binedispune rapid si imi place asta mult la el.

Poate ca ar trebuii sa ma gandesc mai bine, alaturi de ce baiat m-as putea vedea in viitor. Vreau ceva stabil, nu ceva ce ar implica nervi intinsi la maxim, in fiecare clipa. Si totusi cand Martin apare iar in fata ochilor mei, gandurile astea devin pur si simplu ganduri, ce dispar cat ai clipi.

Vai că sa terminat și capitolul acesta 😪 aștept cu nerăbdare următorul și următorul !

7y ago

Doamne, de cand astept continuarea acestei povesti si insfarsit am putut sa ma delectez nu cu unul ci cu doua capitole, care au fost ca de fiecare data  incredibile.

Martin gelos din calea afara... asta e nou si astept cu nerabdare sa ii descopar reactia. 

Martin daca o vrei pe Iana nu mai fugi din calea iubiri!

7y ago

Regina DezastrelorWhere stories live. Discover now