Până și tăcerea a amuțit,
Iar îngerii au căzut,
Norii s-au apropiat,
Valul s-a înecat,
Soarele a explodat,
Și zgomotul a țipat asurzitor,
Totul în absența sunetelor,
La aflarea numelui tău.
Primul tău cuvânt a fost ucigător.
Ești haos nemuritor,
În lume doar de decor,
În univers promițător.
Nu ai nevoie de cuvinte,
Tăcând ești infinit.
Dai lumină stelelor,
Tu luna fiind.