Pierduti in dragoste si ura

Capitolul XIV

Planificam sa fac o cina usoara si delicioasa, dar intalnirea cu Christian mi-a stricat toata pofta. Am luat un iaurt si m-am trantit in pat sa privesc un film. Dupa am facut un dus am hotarat sa il sun pe Alexander.

-Ce faci, poti vorbi? tonul imi este serios dar linistit.

-Chiar acum am finisat treburile si ma pornesc la hotel. Tu ce faci?

-Beau un ceai.

-Ai patit ceva? parea sa observe deranjul din vocea mea.

-Nu nu, e in regula. Cum a trecut ziua ta?

-Supraoboseala e singurul lucru care ma incurca sa gandesc acum, ca de altfel as intoarce muntii.
Am ras instant.
-Cum a trecut a ta? continua barbatul.

-Am invatat mai toata ziua si cred ca ma voi culca acum.

-Vise frumoase atunci.

-Si tie. Si succese pe maine.

-Multumesc.

Am inchis telefonul si am cazut prada somnului. Ma astepta o noua zi ca toate celelalte. Cred ca chiar as avea nevoie de o vacanta de la rutina asta.

Zilele de miercuri, joi si vineri au trecut plictisitor, dar repede. Astazi, sambata, am hotarat sa plec din nou la parintii Victoriei. Erau acasa amandoi, si ca deobicei au facut micul dejun si l-am luat cu totii impreuna. Pentru cateva momente m-am simtit acasa cu ai mei, dar si aici, in locul Victoriei. Un sentiment ciudat. Dna Clark zice ca Vi este complet dezorientata si pierduta in viata ei. Ii este dor de casa si de oamenii dragi.

-A zis ceva de mine?

-Nu.

Oare e suparata sau inca nu si-a adus aminte? Nici nu stiu ce as prefera, sa ma uite ca sa nu se piarda in miile de intrebari si explicatii sau totusi sa-si aduca aminte si sa ma urasca pentru ce i-am facut. As putea sa o sun, dar nu mi se pare o idee buna sa trezesc din nou furia si ura pentru mine.
Ajunsa acasa m-am apucat de curatenie ca sa arunc gandurile urate din capul meu. M-a intrerupt apelul de la skype. Erau ai mei. Am petrecut vreo ora asa, stand si povestind despre invatatura, casa si restul. Am fost fericita sa ii aud. Dupa ce am inchis imediat m-am gandit "de ce sa nu gasesc ceva de lucru?" Bursa se duce cat ai clipi cu ochii, iar eu m-am saturat sa fiu intretinuta de parinti. Deschid laptopul si incep a cauta posturi vacante pentru studenti. Una dintre multele variante convenabile mi-a atras cel mai mult atentia. O companie de asigurari are nevoie de un lucrator care ar raspunde la telefon si ar introduce careva date in calculator. Orarul de lucru e perfect pentru ca lucrez doar 3 zile in saptamana care mi le aleg singura. Salariul este de 14 dolari la ora, iar ora o pot acomoda in dependenta de planurile mele. Asta e exact ceea de ce am nevoie acum.

-Alo, buna ziua, sun in privinta la locuri vacante pentru studenti.

-Da da, sunteti interesata?

-Da.

-Bine atunci va asteptam luni la orele 15:00 la Fifth Avenue 125 P. Aveti nevoie de pasaport si CV-ul dvs.

-Sigur, atunci luni la 15:00. Multumesc, la revedere.

Mi-am gasit si eu in sfarsit o ocupatie pe langa studierea scheletului in timpul liber.
Acum am pofta de suc natural, dar in casa nu am nici un fruct. Pornesc spre magazin gandindu-ma la ale mele cand la intrare simt un miros de parfum cunoscut. Miros puternic, dar foarte placut. Afisez o grimasa frustrata cand imi dau seama ca e mirosul lui Christian. Barbatul era fix in fata ochilor mei, si oh da! spre "norocul" se indreapta spre rafturile cu fructe. M-am prefacut ca nu l-am vazut si mi-am ales cat mai repede cate ceva. Degeaba! M-a observat.

-Katherine

-Christian

Zicem mai mult o afirmare decat un "salut".

-Fructe deci?

-Exact.

Ma intorc dezinteresata si imi vad de drumul meu. Sunetul iritant a rotilor caruciorului ma urmareste, dat nu vreau sa ma intorc.

-Pot sa te petrec pana acasa?

-Poftim? maresc ochii stupefiata.

-Calm, te ajut doar cu pachetele.

Ei bine Katherine, e un simplu cunoscut care vrea sa te ajute, nu flirteaza cu tine. Haha! Sigur! Nu-s chioara.

-Ok, ma predau eu.

In drum spre blocul meu:

-Zici ca nu sunteti impreuna cu Alexander?

-Nu, nu suntem, zambesc pentru ca incerc sa ma gandesc ca e o discutie pur prieteneasca si ca vreau sa alung gandurile ca aceasta poate fi exact invers.

-Degeaba, e un barbat in toata firea.

-Unde este iubita ta? Sau...sotia?

-Nu am o sotie, si nici o iubita. Eu iubesc sa admir femeile, sa le aduc la culmea placerii si apoi sa cunosc altele.

Mare bou- zic in mintea mea.

-Daca te simti ok cu ceea ce faci...

-Nu nu, nu m-ai inteles, eu nu le ranesc, sau le dau sperante ca apoi sa le spulber. Le avertizez de la bun inceput ca nu am nici o intentie serioasa.

-Si multe femei cad prada la asta?

-Toate pe care am pus ochiul.

-Chestia asta se numeste narcisism, radem amandoi. Iar acum, am ajuns, multumesc pentru ca m-ai ajutat.

-Cu placere Katherine, imi plaseaza un sarut scurt pe obraz, iar eu ma intorc rapid si intru in cladire.

Simt lipsa lui Alexander in momente ca acesta. Vreau sa fiu protejata de el pentru ca am impresia ca Christian urmeaza sa imi provoace durere. Nu vreau asta.