O nouă viață

27

Alesia pov

-Te-ai trezit! Spune Bogdan vesel si o lacrimă îi părăseste ochiul.

Doamne cât timp o fi stat el aici lângă mine, il iubesc asa tare, mi-a fost dor de vocea lui, de zâmbetul lui, de ochii lui si de felul in care se comporta.
Nu mai suport spitalele este a doua oară când mă aflu aici si nu mai suport.

Ii dau afirmativ din cap la remarcă lui nemaiavand putere nici sa vorbesc. Vreu sa mă ridic dar Bogdan mă ajută.

Dau cearcaful la o pare fiindcă mi-am adus aminte că am fost împuscat în el. Era bandajat, mă durea putin dar era suportabil.
Incerc cu ultimele puteri sa scot niste cuvinte si cu greu reusesc.

-De când sunt aici? spun cu o voce foarte răgușită, abea ca puteam sa pronunț bine cuvintele.

-De o săptămâna spre norocul nostru!

Afirm din cap si incep sa îmi misc putin mâinile fiind foarte amortita.

-Unde l-ati dus pe nemernicul ala? Spun si mă incrunt, din cauza lui sunt aici, pe nenorocitul asta de pat in loc sa fiu fericită si sa ma distrez.

-E închis asa cum ai cerut.

-De abea astept să il vad, va regreta pentru ce a facut, sa se tarasca în genunchi si nu va scapa.

-Voi fi mereu lângă tine iubita mea!

Doamne ce dor mi-a fost de cuvântul asta "iubita mea" din partea lui sunt cele mai frumoase cuvinte si nu m-as satura sa le mai aud.

-Iti multumesc că esti aici, lângă mine în momentele astea care mi-se întâmplă.

-Mereu voi fi, cu pretul vieți mele. Alesia daca se intampla ceva cu tine vreodată mi-as da si inimă doar ca tu să fi bine. Îmi spune si ochii lui căprui strălucesc asa de frumos.

-Nu spune asta. Spun si incep sa plâng. Nu stiu ce m-as face fără tine, viața mea nu ar mai avea sens daca tu nu ai mai face parte din ea, cu tine vreau sa fiu fericită si sa îmi fac o familie.

Nu mai zice niciunul din noi nimic doar ne uităm unul în ochii celuilalt parcă himnotizati de frumusețea care o predomină, Bogdan îmi sterge lacrimile cu degetele lui mari si îmi cuprinde fața în palme.

Ne apropiem amândoi unul de altul si formând un sărut, un sărut mult dorit dupa atata timp, un sărut de durere, fericire si mai ales iubire.

Rup sărutul din vina mea nemaiavand aer, amândoi respirand foarte repede.

-Alex si Sara unde s...? Nu termin bine de zis toată propoziția ce pe usă intră Sara cu ambele mâini bandajate, un Alex foarte stresat cu mana si el bandajata.

Sara sare la gâtul meu si ma strânge tare în brațe, eu nemaiavand aer. Alex fiind si el in spatele lui Sara si vine si ma ia in brațe punându-mă pe frunte.

-Cum te simti surioara?

-Mai bine!

Pe usa intra Zack care era chel. Stai ce? Zack e chel.
Îmi mijesc ochii la el şi mă bufneste râsul.

Ceilalți întorc si ei capul in directia in care mă uităm eu.

Bogdan începe să râdă si el la fel si Alex cu Sara. Off de când nu am mai ras asa, îmi era dor de vremurile astea.

Reusesc sa zic pana la urma ceva printre hohotele de râs.

-Cine si-a batut mă joc de capul tau? spun abea mai putand sa respir de la atâta ras.