Moartea adusă de Vloggeri

14.Planul

Sar din patul de spital ca arsă, dar simt instantaneu durerile cum mă copleșesc în tot corpul. Spatele mă doare îngrozitor, iar abia mai pot sta pe piciorul stâng. Zăresc în fața mea o oglindă și privesc o fată pe care nici nu o mai recunosc. Cu părul ciufulit, vânătăi pe toată fața, o mână bandajată, parcă nu mai sunt eu. Furia m-i se întețește și jur pe tot ce am mai sfânt pe lumea asta că Selly va plăti scump pentru ce a făcut.

Uit de durere și ies grăbită din cameră. Capul îmi arde de durere și oboseală, dar nu îl bag în seamă. Ajung pe un hol complet alb cu câteva uși risipindu-se pe el și câteva geamuri care lasă la vedere interiorul unor laboratoare și încăperi ale spitalului. Asistente și oameni bolnavi se deplasează cu pași alerți de-a lungul lui, iar eu încerc din răsputeri să mă fac cât mai nevăzută și să trec neobservată. În scurt timp, ajung la ușa de la capătul holului pe care o deschid și găsesc niște trepte spiralate. Acum ce? mă întreb în sinea mea. Sincer nu am idee ce m-a îndemnat să vin aici sau ce am de gând să fac în continuare.

Încerc să îmi fac ordine în idei, dar am impresia că va fi o sarcină dificilă din moment ce îmi simt capul în flăcări de durere. OK. Să o luăm pas cu pas. Ce am vrut să fac? Să mă răzbun pe Selly. Ce caut eu aici, acum? Vreau să îl caut pe Selly? NU. Vlad a spus că nu e aici. Atunci unde e Selly? Asta trebuie să aflu. Cum ar trebui să aflu? Cu ajutorul lui Vlad. Unde e Vlad? Trebuie să îl caut!

Ținând cont de faptul că nu demult am vorbit cu el nu s-ar fi putut duce prea departe, însă nu am idee în ce direcție ar fi putut să o ia. Probabil a plecat după Selly. După cum am observat când am vorbit, era pus pe treabă să se răzbune pe el, am simțit asta din calmul de care încerca să dea dovadă ca să nu mă alarmeze și pe mine. Sunt sigură că acel calm a fost doar un joc de actorie și sunt și mai sigură că nu îl va lăsa pe Selly să scape basma curată. Sigurul loc în care ar putea fi Selly ar fi afară din acest spital, așa că într-acolo mă îndrept și eu sperând că pe drum mă voi întâlni cu Vlad.

Cobor treptele în fugă rugându-mă că Vlad nu a plecat încă din spital. Când ajung la ultima treaptă, împing ușa cu putere și țâșnesc pe ea. Ajung la recepție, unde toți oamenii se uită suspect la mine. Încep să cred că am atras prea tare atenția asupra mea, dar acum e prea târziu să mai fac ceva în privința asta. Tot ce pot să sper e că nu vor veni asistentele să ia înapoi în cameră. Nu am de gând să mă întorc în locul ăsta.

Ies în fugă pe afară, unde plouă cu găleata. Îl caut disperată din priviri pe Vlad în toiul nopții. În lumina farului unei mașini îl văd pe Vlad dând să urce într-un taxiu. În acest moment tot ce pot să fac ca să îl opresc este să îl strig cât de tare pot.

-VLAAAD!!

Nu văd nici un semn cum că m-ar fi auzit. Ploaia e prea zgomotoasă. Simt că nu mai am energie și alunec pe jos în genunchi. Observ că sângele îmi curge șiroaie dintr-o rană de pe mână. Îmi adun ultimele puteri și îl strig din nou.

-VLAAAAD!!!

Îl văd cum își întoarce nedumerit privirea spre locul din care a fost strigat și rămâne perplex când mă vede pe jos udă leoarcă de apa ploii sângerând. Îi spune ceva în grabă taximetristului și aleargă spre mine. Mă ia de mână și mă ajută să mă ridic, iar apoi mă duce spre intrarea spitalului.

-NU!! Nu mai vreau să merg acolo.

-Dar trebuie, uite, sângerezi. Ai nevoie de ajutor special.

-Ba nu Vlad, nu o să mor de la o mică rană. Trebuie să mă asculți. Știu că vrei să te răzbuni pe Selly și am de gând să merg cu tine.

-Dar nu poți. Ești încă slăbită. Ai uitat că ai fost la un pas de moarte?! spune între timp ce mă cară înspre spital. Disperată am căutat o cale de scăpare din situația asta.

-STAI! AM UN PLAN.

Nu am idee de ce am spus așa ceva fiindcă nu am defapt nici un amărât de plan, dar a trebuit să fac ceva ca să îl conving așa că va trebui să îmi asum asta și să mă gândesc urgent la ceva.

-Care e planul?

-O să îți spun doar dacă mă lași să vin cu tine, am spus fără să mai stau pe gânduri.

Oftând, Vlad a acceptat și m-a ajutat să intru în taxiu. Apa curge șiroaie de pe hainele mele, iar sângele încă nu s-a oprit. Mașina demarează, iar eu stau înghețată de frig pe bancheta din spate lângă Vlad gândindu-mă la un plan de răzbunare.

***HAIDEȚI CU STELUȚELE! LA 22 DE STELUȚE POSTEZ URMĂTORUL CAPITOL. DAȚI SHARE SĂ VADĂ CÂT MAI MULȚI SĂ SE STRÂNGĂ MAI REPEDE STELUȚELE***

(づ｡◕‿‿◕｡)づ