Fake Fiancée [HS]- Română.

2. Contracts.

Mi-am mijit ochii spre el şi din expresia lui mi-am dat seama că ştia că urma să strig.

-Şi ce naiba te face să crezi că aş accepta aşa ceva? Nu mă cunoşti! Tu, tu..., puteam simţii lacrimile făcându-şi loc în ochii mei. Era un obicei prost de-al meu, de fiecare dată când mă enervez foarte tare sau mă sperii, plâng.. sau în cazuri rare, lovesc ceva.

-Doar ascultă-mă! Nu există cale de întoarcere, deja le-am spus acelor persoane că tu eşti şi dacă acum aş spune ceva, totul s-ar putea transforma în ceva foarte urât, vom fi numiţi mincinoşi şi doar... doar vin-o cu mine, te rog. Vom merge să vobim cu management-ul şi sunt sugut că îţi vor explica totul şi mie..., a luat o gură profundă de aer, pot spune că nu-i plăcea nici lui asta, dar totuşi... căsătorie. Îmi pare rău, a oftat el.

Arăta obosit... enervat şi, pur şi simplu, trist. Nu mă pot abţine să nu mă întreb dacă nu mangement-ul nu controlează toate zvonurile despre bietul băiat.

Şi voiam o explicaţie adevărată, deci...

-Sigur, să mergem, am mârâit,iar el a zâmbit scurt şi i-a şoptit ceva în urechea bărbatului uriaş.

****

Nu după mult timp, intram într-o clădire imensă, care controla viaţa băiatului, şi sincer îmi era frică. Ce-mi vor spune? Chiar mă voi mărita cu acest băiat? Eu doar...

-Cum te numeşti? m-a întrebat Harry, vocea lui mi-a întrerupt gândurile. Oh ironia, nu ştie numele logodnicei sale, ce infracţiune.

-Andie, am răspuns scurt, întrând în marele lift. Am rămas tăcuţi, până când am ajuns sus şi când uşa liftului s-a deschis la etajul 34, l-am auzit şoptind:

-Drăguţ.

Recepţionista a aprobat din cap când l-a văzut pe Harry. Se pare că era aşteptat, pentru că, atunci când a deschis uşa biroului principal, femeia care era înăuntru, nu părea deloc surprinsă.

-Harry, a spus ea simplu.

-Amanda, a răspuns Harry. De ce se salută aşa?

Ochii ei au ajuns apoi pe mine, faţa ei nu exprima nimic altceva decât plictiseală.

-Văd că ai găsit pe cineva.

Harry nu a răspuns, în loc de asta, a luat un loc pe canapeaua neargă de piele, din faţa biroului. Nu trebuiau să fie şi celilalţi băieţi aici? Asta îi implică şi pe ei... Şi toţi ceilalţi membri ai management-ului? Dar din câte se pare, Amanda este principalul sef.

-Sunt sigur că ai văzut asta deja. Nu am avut altă şansă decât să o iau pe ea.

-Ştii, încă sunt aici, am bombănit, ridicându-mi mâna.

 Amanda mi-a aruncat o privire urâtă şi m-am încruntat spre ea. Dacă este aşa cum mi-a explicat Harry, ei au nevoie de mine în asta, aşa că er fi mia bine să se calmeze sau nu voi face nimic.

-Ai avut de ales, Harry, a spus ea nervoasă, ignorându-mă complet. Puteai să fugi de ei, nu să alegi o fată imatură, care chiar dacă ar vrea să ajute, probabil va strica totul.

Jur, scorpia asta trece linia.

-Asta-i, am terminat. Mult noroc, Harry, nu o suport ăe curva asta, am spus nervoasă, repezindu-mă pe uşă şi înaine să o închid, l-am auzit pe Harry înjurând.

-Stai! Andie! Ugh, Amanda, ştii că acum nu mai avem altă alegere în afară de ea, nu-i aşa? Care e problema ta? el suna disperat, nu voiam să intru mai adânc în această încurcătură. Pot găsi pe altcineva, sunt sigură că paparazzi nu au făcut chiar atât de mult poze.

Am mers spre lift şi am aşteptat liniştită, ca uşile să se deschidă, când Harry m-a prins de umeri. Era complet fără respiraţie.

-Nu pleca, te rog, ea a promis că se va compotra aşa cum trebuie, a spus el.

-Ştii Harry, eu chiar nu trebuie să fi-

-Ştiu, dar te rog.

Din nou, s-a uitat din nou la mine cu acea privire de căţeluş plouat, care mergea pe mine, indiferent de persoana care o foloseşte. Fără să spun altceva, am oftat şi m-am întors în birou, fără să ciocănesc în uşă.

-Ce vreţi de la mine? am mârâit.

Amanda vorbea la telefon şi m-a privit urânz, înainte să închidă şi să lase telefonul jos.

-Simplu, să te prefaci că eşti logodnica lui Harry.

-Nu mă voi căsători de-adevăratelea cu el, nu-i aşa? mi-a întors capul spre Harry, care privea tăcut peretele.

Amanda şi-a dat ochii peste cap şi s-a ridicat de pe scaun.

-Desigur că nu, doar saşe lui şi ai terminat...

-Nu ştiu... nu cred că am timp cu serviciul şi cu toate..., am oftat. Era adevărat. Nu pot renunţa la singura mea sursă de venit pentru asta.

-Normal că te vom plăti, proasto. Probabil mai mult decât orice alt servici.

Bine, vezi, acum sunt interesată. Sunt plătită cu 9 dolari pe oră la Walmart...

-Cât de mult, mai exact, am întrebat.

Un zâmbet a apărut pe buzele ei şi l-a privit pe Harry, înainte să se uite la mine.

-Apoximativ două mii de dolari, pentru ficare apariţie cu el, în public, a zâmbit ea.

Jur că dacă avea ceva de băut, aş fi scuipta totul, dar sunt sigur că reaţia mea exprima exact ceea ce simţeam. Cum poţi spune nu la asta? Cine ştie câte apariţii ne vom face, eu cu Harry, în aceste saşe luni... Probabil voi fi bogată până atunci!

-Deci te bagi sau nu? a întrebat, luând o ceaşcă de cafea de pe masă.

Din nou, cum poţi spune nu la asta?

M-am uitat din nou spre Harry, iar apoi i-am răspuns Amandei.

-Mă bag.

****

Ştiu că am spus că voi pune capitol nou abia luni, dar am avut astăzi timp, aşa că a tradus. Am vrut să pun mâine, dar voi pleca de dimineaţă, aşa că l-am pus acum.

Ce credeţi? Vă aştept părerile.

Următoarea parte marţi. :)

Love you! <3