My friend, My Slave

Chapter eight

Lucius POV

Conversatie incheiata

Offf. acea voce imi  parea atat de cunoscuta. Noup. Gata. Opresete-te din a te mai gandi la el. Lui nici macar nu ii pasa de asta. Daca i-ar fi pasat, ar fi incercat sa ma creada. Inteleg ca e ceva aproape imposibil, care mai vine si de la un presupus necunoscut, dar macar sa nu isi bata joc in halul asta. 

~~~

Ar trebuii sa apara din clipa in clipa noul meu angajat. A, uite. A si venit. Aud soneria usii, si tip tare un ,,intra'' pentru a ma auzi. Nu ii dau importanta persoanei ce se indreapta spre mine, fiind prea preocupat de reflexia mea din televizorul stins.

-Buna

Imediat ce aud vocea aia, imi intorc capul spre locul zgomotului, si imi confirm banuiala. Ce cauta asta aici.

-Iesi afara!

-Ce?

-Am spus sa iesi afara! Ce cauti aici?

-Am venit sa ma angajez.

-Postul e deja ocupat.

-De catre cine?

-Nu e problema ta.

-Dar am vorbit azi dimineata.

-Deci cu tine am vorbit.

-Da. O sa tratez cu maxima seriozitate aceasta slujba daca ma ve-ti angaja, si nu voi lua in considerare conflictele dintre noi intamplate la scoala.

-De ce vrei tu atat de mult postul asta?

-Deoarece am nevoie de un loc de munca. Anul viitor voi deveni major si voi fi dat afara de la orfelinat, asa ca trebuie sa strang bani entru a-mi putea permite o garsoniera la un pret favorabil.

-Off, bine, fie. Maine mergem sa-ti iei lucrurile de la orfelinat. Dar inainte, ca o mini testare. Du-te si fa ceva comestibil de mancare.

-Bine. Ce vrei sa mananci? 

-Ramen. A da. Si de acum in colo, mi te vei adresa doar cu stapane.

-Ce? 

-Vrei postul asta nu-i asa?

-M... da.

-Atunci fi baiat ascultator, ca de nu, exista si pedepse. Acum du-te si gateste ceva, ca-mi e foame.

-Bine nemancatule.

-Ce ai spus?

-Acum stapane.

-Asa te vreau.