Fiica Infernului// Finalizată

Capitolul 26- Închişi

 
* în poză este Emalie *

  Stupid  telefon!  Stupidă tehnologie!  Chiar acum să mă sune?! Nu putea mâine ca un om normal, dar stai Rico nu e normal la cap. Dar fix în momentul meu romantic?! M-am prins, viaţa e crudă şi toate cele. Apăs leneşă pe butonul de răspuns şi duc telefonul la ureche.

* convorbire telefonică *

  - Hei, scumpete!  Ce mai faci?  întreabă Rico vesel.

  - Bine, ca să ştii m-ai întrerupt din ceva foarte important! spun puţin nervoasă.

  - Dacă e să faci dragoste cu David e mai important decât locul unde e Dark...

  - Scuze!  Spune-mi te rog!

  - Insula Hawaii, spune ceva?  Acolo a fost găsit de oamenii mei, iar dacă vrei îl putem prinde chiar noi pentru tine.

  - Nu multumesc, unchiule!  Ai făcut destule pentru mine, îmi e de ajuns!

  - Cum vrei tu, Alice!  Eu cu Luigi vom veni în vizită ,doar spune-mi unde te pot găsi în lumea noastră.

- În casa lui David din Los Angeles. Nu îţi spun mai multe pentru că ştii deja tot.

  - Ai dreptate!  De abia aştept să te văd şi să îl cunosc personal pe iubitul tău. Pa, Alice!

  - Şi eu!  Paa, Rico!

*convorbire încheiată *

  Arunc telefonul pe birou şi sar în pat lângă David care a fost atent la conversaţia mea cu Rico. Îmi pun mâinile pe faţă gândindu-mă la ce trebuie să fac în viitor. Mai întâi să vorbesc cu David şi Alia. Simt cum iubitul meu îşi pune capul pe abdomenul meu şi mă îmbrăţişează strâns. Mereu mi-a fost alături la greu, la fel ca prietena ea Alia!

  - Am o veste buna şi una rea. Pe care vrei să o auzi prima?  întreb mângâindu-i părul deranjat

- Pe cea bună.

- Dark se află în Hawaii, deci mergem acolo.

- Şi cea rea.

- Mâine ne vom întoarce mai întâi în Los Angeles pentru a ne întâlnii cu unghii mei. zic și îl simt pe David cu se încordează deasupra mea.

- Bine!  Să o facem şi pe asta!  îmi răspunde David, apoi îmi dă un sărut pe coapsă.

***
 
 
     Aşteptăm cu nerăbdare sosirea unchilor mei ca să scap odată de stresul care mă apasă la inimă. David a încercat ca totul să fie perfect pentru întâlnirea cu Rico şi Luigi. Alia stă pe canapea fără nici un dram de stres. Deobicei unchii mei îşi fac apariţia într-un mod ciudat, dar super, aşa că mă aştept la orice din partea lor. Nu aştept ca ei să bată la uşă ca nişte oameni sănătoşi mintal.

  Ne aşezăm toţi pe canapea aşteptând nerăbdători. E destul de plictisitor... Brusc, lumina să închis în toată casa. Fiind seara nu vedem nimic în jurul nostru. Îi simt pe prietenii mei panicandu-se.

  - Calmaţi-vă!  Sigur e mâna unchiilor mei!  zic zâmbind.

  Se aude un poc!  şi un miros în aer se împrăştie. Începem să tuşim de numai putem, iar mi'e îmi vine să vomit de la putoarea asta. Ochii mi se închid incet câte încet până mă ia un somn adânc, însă înainte să îmi pierd conștința,  reuşesc să deschid puţin ochii. Văd nişte umbre negre care intră în cameră, dar nu sunt unghii mei şi apoi totul a devenit negru.

***

  Mă doare capul!  Mă doare mâna dreaptă!  Mă dor picioarele!   Ce s-a întâmplat aseară?  Păi...  Am aşezat masa, s-au închis luminile, apoi un gaz ne-a făcut să adormim. Umbrele!  Şi ele au apărut în cameră. Vai, Alice!  Deschide ochii!  Cu greu am putut deschide ochii din cauza durerii de cap pe care o am. Vreau să îmi duc o mână la tâmplă, dar ceva mă opreşte. Speriată, îmi revin total şi intru în lumea reală. Sunt legată de un scaun de mâini şi de picioare, deci asta nu e de bine.  Inima îmi bate tare, parcă ar vrea să o ia la goană prin cameră. În dreapta mea se aflau şi prietenii mei,  Alia şi David. Ei încă dormeau.  Deci..  Camera are din beton, fără nici un geam, fără nici un mobilier;  doar o uşă din metal și un bec care de dă puţină lumină.

  Aud un scâncet slab de durere.  Alia cu David îşi revin şi ei!  Atunci uşa din  metal se deschide larg, intrând pe ea 6 bărbaţi în negru cu feţele serioasa. Se dau la o parte pentru a face loc unei doamne. Prima dată nu am recunoscut-o, dar când şi-a dat ochelarii de soare jos faţa lui Emalie se vede de la o poştă. Acum era îmbrăcată într-o rochie roşie mulată pe corp, nu mai purta pantalonii obişnuiţi de blug.

- Em?!  întreabă David derutat.

- Da cine alta?  râde arogant Emalie.

- De ce ne-ai dus aici??  spune David serios.

- Pentru că aşa vrea muşchiul meu, că  vreau să vă omor doar din plăcere, iar dacă tu mă alegeai pe mine în loc de ea, tu ai fi trăit. răspunde rece Em. Ai făcut o greşeală mare!  Nu ştiu ce vezi la o schiloadă ca Alice.

- Ea nu se va comopara nicioadată cu tine!  strigă nervos David.

- Oo, tu curvă tâmpită şi proastă, eşti nebună!  Dacă pun mâna pe tine, vei dispărea de pe faţa pământului!  Eşti aşa de curvă!  David NU te place deloc, iar nici un alt bărbat sănătos la cap nu ar iubi o phiopată ca tine!  Ai faţă de un câine cu diaree călcat de tranvai, apoi de elefanţi! ţipă Alia în gura mare, dar e oprită de palma lui Em.

- Dacă o mai atingi odată, jur că nu mai rămâne nimic din tine!!  ţip nervoasă. Nimeni, NIMENI, nu se atinge de prietenii mei!

- Ei nu?! spune malefic femeia.

  Se întoarce cu spatele la noi şi ia un cuţit. Strig din toţi plămânii să stea cuminte ca o sparg în bătaie, însă ea o taie pe obraz pe Alia. Prietena mea ţipă de durere, iar eu ţip de furie la fel ca David.

  - Am uitat să vi-l prezint pe noul meu ajutor. Dark!  zice Em.

Lângă ea apare tipul pe care îl căutăm. Era la costom, părul creţ puţin vâlvoi îi cădea pe faţă într-un mod plăcut, dar tot demon rămâne.  Respir sacadat încercând să mă liniştesc cât de cât. Din cauza gazului, puterile mi sunt slăbite şi nu pot face nimic cu ele.

  - Crezi că unghii mei nu mă vor căuta?  Rico şi Luigi sunt cei mai tari oameni pe care îi ştiu!  Te vor omorâ pe tine şi pe oamenii tăi!! zic zâmbind, dar nu durează mult.

- Chiar nu cred că te vor găsi. I-am putut păcăli că Dark e în Hawaii, dar el e chiar aici în faţa voastră. Nu îmi fac nici o grijă! râde Emalie de noi.

- Vai vedem noi!  Şi de ce nu ne omorâţi acum, în momentul ăsta?  întreb curioasă.

- Alice!  îi aud strigând la mine Alia şi David.

- Mâine seară voi avea o gală între mafioţi şi demoni, iar voi veţi face spectacolul. Fiecare din ei au dreptul de a arunca un cuţit în voi. Amuzant, nu? spune Em zâmbind larg.

- Foarte!  ironizează David.

- Vă las să vă odihniţi până la gală. Pa-pa!  spune Emalie şi ne face cu mâna.

Toţi oamenii ies pe uşă pe care o închid după ei. Nenorocita de Emalie!  O las cheală şi fără un ochi dacă reuşesc!  Vreau să o torturez, până îşi pierde şi ultima suflare în faţa mea!  Acum mă întristez puternic, gândul ca o să mor nu îmi dă pace. Fir'ar că sunt bipolară! Îmi revine furia mea naturală şi asta rămâne.

- Alia eşti bine?  întreabă David îngrijorat de tăietura urâtă de pe faţa prietenei noastre.

- Cât de cât. Cum vom ieşi de aici? 

- Dacă Rico şi Luigi nu apar, vom găsi noi o scăpare de aici!  zic sigură pe mine.

  Te rog, Doamne, ajuta-mă şi în situaţia asta!  Am încredere în unchii mei că mă vor căuta până mă vor găsi! Sper...