Alpha(EXO)

Capitolul 40-Ziua lui Jessy

~Jessy~
Pf... mai am mult până ajung acasă... Karina ascultă muzică şi eu merg singură.
Clarion doarme...
Este minunat modul în care îmi petrec ziua de naştere, nu-i aşa?
La mulţi ani, Jessy!
Nimeni nu şi-a adus aminte. În afară de mama... sper că Oppa să mă sune.. sau Zelo, YongJae, JongUp, HimChan...măcar YongGuk.
Drum idiot.
Karina întrerupe liniştea.
-Jessy. Te duci tu la magazinul ăla de la colţ să iei şerveţele? Nu mai avem.
-O. Bine. Dacă zici tu.
-Merci.
Mă îndepărtez de ea. Şi o iau pe scurtătură.
Trec prin micul parc cu flori.
♪Mulţi ani trăiască. Mulţi ani trăiască. La mulţi ani! Cine să trăiască? Cine să trăiască? La mulţi ani! Jessy să trăiască! Jessy să trăiască! La...mulţi ani.♪
Am ajuns să îmi cânt singură. Bravo Jessy. Eşti nebună.
*Chiar eşti nebună!*
-Te-ai gândit să îţi faci şi tu apariţia, vaco?
*Vito. E greu să stau aici. Încetează să te mai gândeşti la atâtea lucruri că m-ai ameţit!*
-Dacă nu îţi place, ieşi!
*Da. Acu. Mă vezi că ies pe nas şi fug în India.*
-Du-te în mă-ta de nesimţită.
*Ia mai taci. Nu înţeleg care este problema?*
-Este ziua mea de naştere!
*Şi care e faza?*
-Nimeni în afară de fiinţă care mi-a dat naştere nu ştie!
Un moment de tăcere.
Ochii mi deja erau plini de lacrimi. Îmi muşcăm buza încercând să mă abți.
*Jessy?*
-Da!
*Um.. .la mulţi ani.*
-Mul-mulţumesc.
*Nu plânge! Nu ai de ce. Eşti cu mine. *
-Nu pot să mă abţin. Şi la ce mă ajută că eşti cu mine?
*Păi are cine să îţi ţină companie*
-Hai nu mă înnebuni. Zici tu asta?
*Da, o zic.*
Schiţez un zâmbet. Deşi port o fosilă în mine, este destul de trebă.
Îmi continui drumul spre magazin.
Dau cu ochii de o siluetă cunoscută care stă pe o bancă...
-Mircea!
Respectivul se ridică.
-Colline!
Alerg la el şi îl iau în braţe. Chiar dacă nu ne suportăm unul pe altul nu înseamnă cu nu putem fi prieteni.
-Mă urmăreşti sau ce? Întreabă el râzând.
-De ce te-aş urmării pe tine?
-Nu ştiu. Dispari.
-Du-te şi împuşcă-te.
Începem amândoi să radem.
-Ah... La mulţi ani, Colline.
-Mă bucur că ţi-ai amintit.
-Hai. Treci aici.
Mă îmbrăţişează forţat.
-Ok. Gata. Ştiu că nu îţi place să faci asta!
-Îh. Ai dreptate. Nu îmi place să îmbrăţişez lume. În special pe ne.
-Ah. Ce... subtil le zici.
-Eh. Ştiu. Sunt foarte manierat.
-Extrem.
-Încotro?
-Te interesează?
-Nu. Chiar nu mă interesează.
-Pa, Mircea.
-Pa, Colline.
Mă îndepărtez de el continuând să mă îndrept spre magazin.
Chiar dacă zice prostii, face ce face şi îmi lasă un zâmbet pe buze. Chiar îl urăsc.
Ajung la magazin şi mă uit după şerveţele. Trebuie să aleg modelul. Să iau cu flori cum îi place lui Suho? Sau cu inimioare cum vrea Chanyeol?
Grea alegere...
În timp ce încercăm să mă decid, în magazin intră un bărbat.
Până la urmă am ales nişte şerveţele cu pui de găină. Mai îmi iau un suc şi gata.
Mă duc la frigider şi îmi caut un Sprite.
-Fix ultimul.
Bag mâna după el, dar se pare că nu sunt singură care vrea ultima sticlă.
-Scuzaţi-mă, domnule. Dar eu am văzut-o prima.
-De când îmi vorbeşti aşa formal?
Îmi ridic privirea.
Aceaşi musculatură...ochi, păr şi îmbrăcăminte. Pantalonii mulaţi negrii, tricou alb ce îi scotea pătrăţele în evidenţă şi o şapcă cu "YOLO".
-A. Bună.
-Colline.
-Am şi eu un nume!
-Pentru mine rămâi"mica divă".
-Ha. Cred că aşa numeşti şi pe celelalte.
-Nu-i adevărat. Tu eşti unică.
-Da. Sigur.
Iau sticlă şi merg la casă. Plătesc şi ies în pas alergător.
Angel după mine.
Nu îl bag în seama şi îmi continui drumul.
-Pitico!
Nu îi răspund.
-Jessy! Stai!
Mă ajunge din urmă şi mă prinde de mâna.
-Am spus să stai.
-Lasă-mă în pace. Nu ai treaba?
-Ba da. Să stau cu tine.
-Ce vrei de la viaţa mea?
-Pe tine.
-Nu, mulţumesc.
-Te vreau.
-Nu.
-Nu mai rezist mult.
-Până când?
-Vrei să afli?
-Nu, mulţumesc.
Eram între vila şi un bloc.
Angel mă trânti în peretele blocului. Îşi lipi agresiv buzele în ale mele.
Nu i-am răspuns. Încercăm să îl îndepărtez. Dar puterea mea nu se compara cu a lui.
-Nu încerca să scapi. Nu îţi merge.
Mâinile îmi erau imobilizate de o mâna de a lui.
Cu cealaltă mă ridică pe abdomenul său.
-Lasă-mă, cretinule. Ajutor!
-Nu ţipa. O să faci lucrurile mai complicate.
Îşi împinge şoldurile în mine. Această mişcare de du-te/ vino devine enervantă, având în vedere erecţia din pantalonii săi.
-Ajutor! Cineva să mă ajute!
Mâna lui se plimbă pe piciorul meu. Degetele sale încercau să îmi desfacă cureaua pantalonilor.
-Cineva să mă ajute!
Îmi desfăcu nasturele de la pantaloni şi fermoarul.
-Lasă-mă!
Îmi bagă mâna în pantalonii. Simţeam cum mâna lui încearcă să intre în lenjeria intimă.
Strigam cât de tare puteam după ajutor.
Degetele lui ajunseseră pe fundul meu.
*Atinge piatra! Atinge piatra!*
O auzeam pe Clarion cum ţipa în mintea mea.
Am încercat să apăs pe Phoenix. După un şir de eşecuri am reuşit.
Brăţara începu să strălucească.
Nişte mârâituri se auzeau din părţi.
Angel ignoră sunetele şi continuă să mă sărute şi lingă pe gât.
Cinci lupi negrii ieşiră din colţurile blocului. Mârâiau foarte tare şi se apropiau încet de noi arătându-şi colţii.
-La dracu! De unde au mai apărut şi ăştia? Ţipă Angel vizibil speriat.
Îmi dădu drumul din strânsoare, mă ridică mai sus punându-şi mâinile în pantalonii mei.
-Ajutor! Ia mâna!
-Nu mai ţipa!
Angel trăgea de colţurile de material ale chiloţilor nebăgând în seamă lupii.
-Lasă-mă!
Încep să plâng.
Lupii se apropiară de noi.
-Marş! Strigă Angel.
-Gr!
-Marș, javră!
-Gr~r!
Unul din lupi sări pe el.
Angel fugii mâncând pământul.
Stăteam pe jos fiind încolţită de cinci lupi imenşi negrii, probabil înfometaţi.
Plângeam în hohote.
Unul din ei se apropie de mine şi îşi freca nasul de obrazul meu.
Pare că nici unul nu vroia să mă mănânce.
*Normal că nu te mănâncă. Sunt sclavii mei. Adică copii.*
-Copii? Câţi copii ai?
-Mulţi.
Lupul mă ajută să mă ridic.
Când am ajuns din nou pe picioarele mele toţi s-au aplecat în semn de respect.
-Mulţumesc că m-aţi ajutat.
Într-o clipă lupii dispărură.
-Mulţumesc şi ţie, Clarion.
*Cu plăcere!*

~Geanina~

-D.O.! Nu mai da ordine la lume! Este enervant.
-Scuză-mă, dulceaţă.
-Hai să terminăm mai repede.
Când am ajuns aici toată lumea m-a luat prin surprindere. Au strigat "La mulţi ani".
Nu e ziua mea, fraierilor. Ci a lui Jessy!
După încă vreo zece minute de pregătiri, apare şi Karina. Şi din nou credem că e Jessy şi strigăm surpriză.
-Gata cu asta. Nu ne mai luăm ţeapă şi a treia oară.
-Eu mă duc să duc gunoiul. Zice Chen.
-Du-te. D.O. vino şi întoarce chestiile astea arse de pe tigaie.
-O! Nu! Chiftelele mele!
Se auziră câteva bătăi în uşa.
-Ah. Chen. De ce nu îţi iei cheile? Ţipă Kris.
Kris se duce la uşa şi o deschide.
-De câte ori ţi-am zis să îţi iei cheile? Zice Kris nervos.
-Dar îmi era lene să le scot, domnule nervos. Zice o voce feminină.
-AH! Jessy!
-Aşa mă numesc.
Jessy intră în casă.
Toţi se uită la ea.
Diana vine şi ţipă că să îi trezească.
-La mulți ani! Să ne trăiești, Jessy! Te iubim foarte mult!

~Jessy~

Şi-au amintit de ziua mea. E cea mai frumoasă zi!
Încep să plâng.
-Ce ai păţit Jessy? Mă întreabă Suho.
-Nesimţiţilor! M-aţi făcut să cred că aţi uitat de ziua mea. Va urăsc!
-Aw! Strigă ei. Şi noi te iubim.
Îi iau pe toţi în braţe.
-Jessy. Nu te-ai întâlnit cu Chen?
-Nu.
Nişte bubuituri se auziră în uşa.
Fug şi deschid.
Chen stătea cu mâinile pe genunchi gâfâind.
-Chen? Ce ai păţit?
-Bat de șapte minute! Şi nimeni nu mă aude!
-Oh...scuze?
Mă uit la ei. Fețele lor erau cam suspicioase.
-Ce puneţi la cale?
-Ai să vezi.
Diana mă trase în sufragerie fără să mai apuc să mă descalţ.
Mă trânti pe canapeaua care era pusă în altă parte decât de obicei. Totul era schimbat.
-Acum, Jessy. Noi îţi vom oferii un mini spectacol. Tao îmi sărută mâna după care pleca.
Diana, Bliss, Karina şi Geanina stăteau lângă mine.
Muzică începu să se audă.
În sufragerie se făcu întuneric.
O lumina se aprinse.
Lay în mijloc.
Au apărut şi restul şi au început să danseze.
Toţi purtau costume roşii cu cămaşă albă.
Luhan lipsea. La fel şi Sehun şi Baekhyun.
Băieţii au format un drumuleţ şi prin el intră Baekhyun cu un plic în mâna.
-La mulţi ani, Jessy.
-Mulţumesc.
Îl deschid şi găsesc o urare frumoasă urmată de toate semnăturile lor.
Sehun intră şi el ţinând o pernuţă cu "La mulţi ani".
-Ce frumos!
Muzică de vals începu să se audă în surdină.
Luhan aparu îmbrăcat într-un costum negru.
Se apropie de mine şi mă invită la dans.
Accept şi mă ridic.
O mâna ajunge pe talie pe când cealaltă se împreunează delicat cu a mea.
Paşii pe care îi făceam erau foarte lejeri.
-La mulţi ani, iubita mea.
-Mulţumesc.
Îmi sprijin capul de pieptul sau.
Băieţii invită restul de fete la dans.
Chanyeol cu Bliss, Geanina cu D.O., Diana cu Kai și Karina cu Sehun.
Restul... s-au invitat singuri la dans.
-Nu e cam ciudat să îl vezi pe Tao dansând cu Suho? Întreb eu râzând.
-Poate. Ce contează acum eşti tu.
Luhan mă învârte şi continuă să conducă.
Melodia se termină şi luminile se stinseră.
-Ce s-a întâmplat?
♪Mulți ani trăiască! Mulți ani trăuască! La mulți ani! Cine să trăiască? Cine să trăiască? La mulți ani! Jessy să trăiască! Jessy să trăiască! La~a mu~ulți a~ani!♪
Xiumin intră cu un ditamai tortul cu o poză cu mine pe el.
-Wow! Aşa frumos.
-Că eşti tu pe el. Zice Diana râzând.
-Ne ne ne. Întâi mâncare şi după desert.
-Of. Bine!
D.O. mă trage de tricou până la masă.
-Ia loc.
-Mulţumesc.
Baekhyun şi Kris se aşează lângă mine.
Sehun şi Kai aduc farfuriile.
După ce am mâncat mâncare, Lay a adus tortul pe care l-a şi tăiat.
Fiecare a primit câte o parte ciudată.
Chanyeol era fericit că mi-a mâncat picioarele. Kai mi-a mâncat o mâna. Kris gâtul. Diana şi Kai capul. De... mănâncă împreună.
Suho şi Xiumin sănii. Erau foarte mândrii.
Luhan... ce să zic. El a primit partea cea mai bună.
De la buric în jos.
Era foarte adorabil când îl vedeam că se bucură că e dulce pandişpanul.
-Acum că am mâncat-o pe Jessy. Hai să îi dăm cadourile.
-Stai!
Luhan îmi pune niște frișcă pe obraz, urmând să mă muște ca să mă curețe.
-Acum am terminat!
-Cadourile!
De data asta, Lulu mă lua de braţ şi mă trase în sufragerie.
Fiecare şi-a pus cadoul pe masă.
-Acum trebuie să ghiceşti de la cine ai primit.
-Hai, serios.
Mă pun pe canapea şi mă uit la cadouri.
Am încurcat aproape 6 cadouri... am primit brăţări, pijamale foarte decoltate şi scurte (ştiu că sunt de Kris) şosete, un urs panda şi un unicorn. Cosmetice...
De la Diana am primit un ursuleţ ca al ei personalizat.
-Acum cadoul de la mine! Zice Luhan zâmbind.
-Ok.
Desfac panglica roz de pe cutie.
Cineva dădu buzna în casă...