Eram in ora de română si ma super-plictiseam. Ma uitam la Emma cum răsfoia o revistă de modă încercând sa se ascundă de ochii bănuitori ai profesorului. Era ultima oră, din ultima zi de şcoală. Şi mai erau 7 minute, 7 minute...nu mai mult. Pot aştepta, vor trecre repede. Sau nu? Parca totuşi a durat o veşnicie, dar nu chiar fiindca s-a auzit minunatul clopoţel. Nu ştiu de ce ma bucuram însă aşa tare. O să mă plictisesc, la fel ca în fiecare vara. Emma pleaca în vacanţă cu familia, iar eu stau acasă si privesc la televizor incontinuu, o sun pe bunica ca să îi povestesc despre toate prostiile de la TV, pentru că nimeni altcineva nu mă asculta...dar ce pot spune, câteodată parcă nici ea nu mă aude.
Mi-am luat geanta şi am ieşit din clasă văzând că Emma mă aştepta.
-Ce ai de gând să faci vara asta?
-De parcă n-ai ştii, Emma. O să o chinui pe bunica cu interesantele mele convorbiri.
-Pai mă gândeam să ne chinuim împreună.
-Ce vrei să spui?
-Vara asta nu mai plec. Adică vreau sa îi las pe părintii mei sa se bucure de vacanţă singuri. Se vor duce la Paris.
-Şi ai refuzat să mergi? Cum pot crede asta ?
Ne-am îmbrăţişat şi am luat-o fiecare spre casă. Era o caniculă afară de toată frumuseţea, şi cred că m-aş fi aruncat în prima fântână pe care aş fi vazut-o. Dar în sfârşit am ajuns acasă. Şi cee? Erau şi părinţii mei?
-Mami? Tati?
-Hei!
-Ce faceţi voi aici?
-Pai aici locuim! a spus tata râzând.
-Nu e cam devreme?
- Azi am terminat repede!
-Haide, să ii spunem acum! a zis mama.
-Ce să îmi spuneţi?
-Dragă? Ce vrei să faci vara asta?
-Ca de obicei, tati?
-Nu vrei ceva diferit?
-Ascult....
-Pai eu şi mama ta ne-am gandit ca te-ar bucura o vacanţă, chiar la Londra. Şi ne gândim să stai toata vara.
Eu am pufnit în râs. Îmi faceau ei cadouri frumoase şi scumpe, dar niciodată vacanţe. Le era frică să ma lase singură, iar ei nu puteau merge.
-Nu, serios tati! Nu mai am şapte ani. Să ştii ca de mult nu mai sună aşa rau să vorbesc cu bunica toata vara si sa învăt programele pe de rost.
-Scumpo, noi vorbim serios! Am cumparat chiar două bilete. Aşa poate merge şi Emma cu tine. Am cumparat deja o casa acolo fiindcă eram siguri că vei fi încantata.
Dupa privirile lor serioase mi-am dat seama că nu era o glumă.Am făcut nişte ochi mari si am început sa sar în sus şi să ţip.
-Ooo da! Merg la Londraa! Yuhuu!
