Zborul muștelor

Muștele

            Mama nu îmi permite să deschid geamul pentru că nu îi plac insectele, dar eu o fac. Deschid geamul și îmi las mâinile să atingă pervazul rece, îmi aplec capul și încep să simt natura. Poate că sunt zeci de insecte care poartă anumite boli, dar e liniște. Trebuie să recunosc, fereastra mea nu duce la o plajă din Coasta de Est sau la zgârâie nori, dar duce la natură. Fereastra mea duce la liniște și la regăsire. 

            Nu înțeleg natura și nu înțeleg oamenii care nu o iubesc. Eu îmi pierd capul și îl regăsec în acele câteva minute de privit. 

           1, 2, 3. Gata, l-am închis. Aș vrea să îmi pot pierde ultima zi de vară în fața naturii. Nu în natură, în fața ei. Să văd câinii cum aleargă pentru a prinde mașina străinului și pentru a îi cere o explicație acestuia, cum și-a permis să calce pe teritorul lor, să fotografiez pisicile care încearcă să prindă ultimul fluture, dar cu ochii, nu cu un aparat.

           Știi, mi-am petrecut copilăria în natură și nu mă plâng. Poate că știam despre moarte, îi cunoscusem cauzele și consecințele, dar nu am timp de ele. Copilăria mea a fost despre cine se trezește primul și despre cine prinde cele mai multe muște. Aveam plăcerea de a deschide ochii foarte devreme. Prețuiam somnul, dar nu aveam timp de pierdut. Până la urmă, eram copil și vara trecea foarte repede. Obișnuiam să fiu activă ca o muscă. Eram peste tot pentru că aveam aripi. Nu zburam, dar mi-am dorit să pot. 

          Eu, copilul, nu era foarte deranjat de muște. Nu înțelegeam de ce oamenii obișnuiesc să le omoare, dar m-am alăturat lor. Dacă adulții o fac, de ce să rămân singura care nu o face? Am văzut copilași care găseau plăcere în uciderea muștelor și am știut că nu îmi mai doream să le ucid. 

          Nu am înțeles niciodată de ce muștele aleg să zboară într-o casă. Ar putea să o facă în natură, unde nu sunt limitate. Aici, corpurile, care dețin creier și sunt considerate supreme, le limitează. Nu le limităm cu reguli sau cu o dată scadentă, doar le limităm. Credem că ne creștem nivelul de sănătate și alegem să le rupem aripile, să le aruncăm piciorușele și să le punem în soba din camera veche. Nu deschidem geamul pentru că suratele ei vor apărea și vor începe lupta pentru acest teritoriu. Ne vor aduce toate bolile posibile și ne vor închide aici. Nu în casă, prostuțele, în noi. Ne vor închide în noi. Ce mai erău decât să fii închis în tine? Ești tu cu tine și cu persoana ta. Nu împotriva lumii, departe de aceasta. Sună minunat, nu? Nu mai trage concluzii pripite. Te vor închide și te vei pierde. Îți vei pierde timpul. Nu vei pierde secunde, minute sau ore, vei pierde momente și viață. E ca într-un joc, dar ai o singură viață. Vrei să te întrebi, nu? De ce să nu omori muștele, dacă ele te vor ucide? Pentru că ele sunt prezent, iar tu ești viitor.

           Te întrebi. Nu, nu sunt nebună. Cred, nu știu. Oricum, nu îți cer să crești muștele. Să le construiește o casă sau să le primești în ata Să împarți mâncarea sau să pui reguli pe frigider despre cine ce e ia și ce poate mânca. Nu, mulțumesc. Nu îmi permit să îți cer prea multe. Ele se pot hrăni, pot trăi, dacă tu le permiți acest fapt. Nu este nevoie să îți dai programul peste cap, să o rogi pe vecina să hrănească pisica pentru că tu vrei să duci musca la veterinar. Nu trebuie să faci nimic. Serios, nu face nimic. 

           Uite, poate că nu ai înțeles. Eu nu omor muștele. Eu le permit să trăiască în natură, încerc să nu le limitez la camera mea. Le-am hrănit, nu pot spune că nu. Anul trecut, luna trecută sau la sfârșitul verii. Am făcut-o, de ce să nu recunosc? Îți spun că mi-a plăcut. Am plâns când au plecat și când au murit, știam că am rupt ceva din mine, nu doar din bucata de pâine. Mi-a părut rău, dar am deschid geamul și m-am pierdut în natură.  

            Poate că zborul muștelor te irită te la creștetul capului până la degetul mic de la piciorul stâng. Poate că nu cunoști un zgomot mai deranjant decât acel bâzâit în mijlocul nopții. Poate că aripioarele lor nu sunt ca cele ale unui înger. Poate că muștele sunt muște și eu le-am folosit pentru aceast capitol. Dacă nu ți-ai dat seama, muștele nu sunt doar muște. Această muscă iritantă, groaznică și obositoare reprezintă un vis. Îmi permit să îți pun o ultimă întrebare. De ce să nu lași muștele să zboare?