Un vis ideal

Capitolul 10„ Trecutul ce va fii uitat"

Capitolul 10„ Trecutul ce va fii uitat” 

Chiar s-a sfarsit totul? Unele lucruri chiar nu se pot schimba si nici eu sa mai astept una sa vina. M-am ridicat din pat si l-am privit trist. Inca era rupt de realitate orin somnul lui linistit. Chiar inainte sa plec i-am lasat cheile langa el. Ce puteam sa ii zic? Ca am sa plec pentru totdeauna? Dar nu, am preferat sa ii las chiar o scrisoare.

"Draga Anthony,

Ar fi multe te povestit, iar eu nu as sti cu ce sa incep. Poate cu intrebarea ce a fost in capul tau? Insa nu, prefer sa scap de toate aceste nelamuriri pentru ca nu vreau sa mai sufar. Imi pare rau, dar nu mai vreau sa stiu.

Ceea ce am trait alaturi de tine pot spune ca a fost ca un vis, un vis frumos. Cum a-s putea uita aceea zi in care totul a inceput sa fie diferit. Nu sunt perfect, am zis asta mereu, sunt doar diferit si asta este ceea ce ma face special. Speram sa fiu special in ochii tai, dar tu mereu ai visat, iar eu m-am lasat pe mana ta. Am gresit. Nu am fost in stare sa caut ceea ce imi doresc si imi trebuie. Am crezut ca esti tu, insa m-am inselat. A fost ca o piatra ce imi zdrobeste inima fara mila. De ce tu, cel care mi-a luat visul cu mana sa ma lase asa? Cu acest sentiment de vinovatie. Daca stiam nu s-ar fi intamplat asta, iar dragostea mea pentru tine ar fi ascunsa si adanc uitata in sufletul meu.

Nu fii trist, iti promit ca am sa fiu fericit, iar zambetul de acum pe care mi l-ai luat o sa revina. Nu pentru tine, ci pentru mine si pentru ceea ce va fi important pentru mine. Speranta moare ultima, nu? Ei bine acum este la pamant, nu mai exista. Acum este pura realitate, dar tu ai crezut ca faci bine. Nu doresc explicatii, nu le vreau, nu am nevoie de ele pentru ca te-am iertat. Nu intelege gresit, te-am iertat, insa ceea ce a fost intre noi nu mai este si nici nu va mai fii.

Stii? Ai un somn asa de frumos. Chiar acum te privesc si vreau sa las totul in urma pentru ca somnul tau atat de profund si dulce nu este pentru mine, ci pentru sortita vietii tale. Eu nu fac parte din viata ta, ci din amintirea ta.

Acum am sa plec, am sa las totul in urma si am sa ma axez pe viitor. Tu nu mai faci parte din el. Iti urez o viata plina de fericire, iar atunci cand ne vom mai intalni te rog sa treci pe langa mine si sa nu ma privesti deloc. Vreau sa fiu un strain pentru tine asa cum vei deveni si tu pentru mine. Sa treci pe langa mine si sa nu privesti in spate, eu nu o voi face.

 Adio "

Cred ca totul este acum limpede. M-am ridicat de la masa din sticla si am lasat foaia acolo. Ser ca va intelege si nu va venii dupa mine. Nu i-am spus unde voi merge, dar daca va afla sper sa nu o faca. Am plecat in graba si in drum cu taxiul am privit strazile. Da, imi amintesc fiecare detaliu din aceea zii, cum a-s putea sa uit?

"[...]Strazile orasului erau din ce in ce mai pustii. O toamna tarzie, dar la fel de calda cu frunzele colorate ca un vis plins de iubire care erau purtate de un vant rece.

Am trecut printr-un parc care era luminat de catre niste becuri co o lumina slaba, galbuie si trista. [...] "

Oceanul. Am inghitit in sec privindu-l si amintindu-mi de el. Chiar si in zilele ploioase, ziua in care a lipsit si am simtit un gol ce nici acum nu este plin. Parca s-ar fi rupt ceva din el.

"[...]Ma asez jos pe nisip privind cum soarele este inghitit de mare. Razele de soare se reflectau in oglinda de cristal creat de acest ocean numit Pacific. O adevarata incantare pentru retina.

-Am terminat mai devreme astazi.

Imi gasesc glasul privind soarele rosiatic. Surade .... [...]"

De ce imi place atat de mult surasul lui si toate aceste amintiri le simt inca vii, intiparite in memorie ca un tatuaj? Atunci, pe nisipul rece, m-a sarutat. O atingere scurta ce mi s-a parut ca un secol, a-s fi vrut sa dureze mai mult. Mi-a povestit de sfarsit. A avut dreptate, asa s-a terminat.