Dead by Daylight - Fanfiction

Capitolul 1

,,Moartea nu este moarte. În acest loc, viaţa este trecătoare. Pentru oricine ar putea găsi această învăţătură, îţi pot oferi un singur sfat: mergi mereu înainte. Acest lucru este ceea ce mă ţine în viaţă. Dacă aş sfătui mai departe, aş sugera să recoltaţi date despre fiecare locaţie părăsită pentru orice ar putea împiedica ororile care se ascund acolo. Şi păzeşte porţile. Dacă se deschid, trebuie să fugi. Sper că măruntaiele mele nu au fost în zadar. Dacă găseşti aceste învăţături, foloseşte-le şi transmite-le. Dacă mă găseşti pe mine, îngroapă-mi trupul...''

Reuşi să finalizeze ultimul rând chiar în momentul în care simţi o atingere uşoară pe umărul stâng. Închise brusc jurnalul şi privi cu teamă persoana din faţa sa suspinând adânc. Nu dorea să se afle de existenţa acestui caiet. Nu încă.

- Laurie. Se auzi vocea feminină a fiinţei care tocmai o trezise la realitate. Eşti bine? Lev lipseşte. Nu s-a întors la focul de tabără nici până în momentul de faţă.

Laurie Strode ascunse cu repezeală la spate jurnalul de dimensiuni mici găsit acum câteva luni. Se încruntase deoarece acţionase greşit, va ridica suspiciuni, şi asta nu era nicidecum bine.

- Ăăă... Bâigui blondina, uşor confuză acum.

- Lev. Nu s-a întors. Rosti persoana din faţa sa cu o voce mai răspicată.

Îşi vârî jurnalul în buzunarul din spate al pantalonilor şi îi atinse compătimitor umerii persoanei din faţa sa.

- Se va întoarce, Delia, ai să vezi. Laurie Strode îi zâmbi sincer colegei sale, uşurată pentru că încă nu a fost luată la întrebări. Pesemne Deliei nu îi prea păsa de alte lucruri în acest moment.

Şi chiar şi aşa era. Delia Rowland sătea cu sufletul la gură aşteptând ca iubitul ei, Lev Dyatlov să se întoarcă la focul de tabără. Trecuse mai bine de şapte zile de când acesta păşise împreună cu alţi coechipieri într-un orăşel nu atât de bine descoperit. Localizat în vestul regiunii, aproape de pădurea Roşie. Motivul pentru care o pusese pe jar pe Delia Rowland, era faptul că ceilalţi coechipieri s-au întors la focul de tabără în cel puţin două zile, simţind – desigur – moartea încă o dată, dar, Lev Dyatlov... nu se întoarse. Nu se mai întâmplase aşa niciodată.

Numai că, cu fiecare sacrificare şi întoarcere la focul de tabără, aceştia erau ferm convinşi că sunt mai aproape de adevărata moarte. Atingerea Entităţii ce domina acest loc, lăsa pe corpul supravieţuitorilor cicatrici care ardeau continuu şi semne luminoase. Aceste cicatrici corup carnea supravieţuitorilor cu fiecare sacrificare a acestora de către criminali. Blestemul apărând încă de la prima apariţie a supravieţuitorilor la focul de tabără. Semnele vor continua să crească pe braţul stâng al supravieţuitorilor de fiecare dată când aceştia mor. Dacă ,,focul'' reuşeşte să se răspândească până la piept, atunci inima supravieţuitorului se va opri şi ultima bucată din sufletul acestuia va fi devorată de către Entitate.

Delia Rowland era o tânără de statură medie, nici prea înaltă, nici prea scundă, avea părul lung auriu care strălucea lesne în razele difane ale lunii. Atunci când se arăta. Chipul palid, acompaniat de nişte ochi de un albastru intens, adesea inocenţi şi hotărâţi, îi ofereau o aură decisivă şi armonioasă. Obrajii săi erau foarte bine conturaţi atunci când zâmbea, însă acest lucru nu îl mai făcuse de ceva vreme. Simţindu-se tot mai extenuată cu fiecare secundă scursă în acest loc. Îi era teamă că nu va mai vedea niciodată o rază de soare care să îi încălzească pielea, ci doar o întunecime intolerabilă. Întunericul nu i-a fost niciodată prieten. Braţul său stâng era acoperit aproape în întregime de semnele lăsate de Entitate, ascunzându-le, totuşi, cu prudenţă de ceilalţi supravieţuitori. Se temea de moarte, însă chiar şi aşa, acest măcel psihic şi fizic o făceau să şi-o dorească tot mai mult.