Collide

Capitolul 10

Yoongi's P.O.V.

La naiba, puştiul a leșinat.

Of.

L-am luat pe sus și am intrat în casă. Am fost atent ca nu cumva să stârnesc suspiciuni și am urcat încet  cu el la etaj.

Bun, acum unde e camera lui?

Având grijă să nu îl scap, am încercat fiecare uşă până am nimerit-o într-un final pe cea corectă.

L-am pus în pat și m-am așezat pe un scaun într-un colț al camerei.

După ceva timp, a deschis ochii.

- Mmm?

- Chiar că ți-a luat ceva să te trezești.

- Yoongi?

- Nimeni altul.

- Am leșinat?

- Așa se pare.

- Yoongi... Explică, te rog. Ce e cu toate astea? Ce se întâmplă?

- Mă gândeam eu că asta o să mă pui să fac. În fine. Unul dintre lucrurile cu care mă ocup e și... Cum să spun... Să zicem că strâng după alții.

- Credeam că...

- Da, da, vând și droguri.

- ...

- Deci nu tu l-ai ucis?

- Nu! Cum să crezi așa ceva?

- Nu prea am ce să cred când văd că te înființezi la uşa mea cu un cadavru, cerându-mi să te ajut să-l ascunzi.

- Ai dreptate. Jimin, iartă-mă. Nu trebuia să fie așa.

- De ce ai venit la mine?

- Tocmai plecasem de la locul faptei, când am dat de o mașină de poliție. Mi-a cerut să trag pe dreapta. Am oprit și a venit un polițist la mine, cerându-mi actele. I le-am dat. Pe cele false, bineînțeles. Le-a verificat, apoi mi le-a înapoiat și m-a lăsat să plec. N-am vrut să creez suspiciuni așa că am venit aici. Sa pară totul normal, înțelegi? Nu mă puteam duce la mine acasă. Nici pe la marginea orașului. În momentul acela singurul loc care mi-a venit în minte a fost acesta.

- Înțeleg. Adică nu, nu înțeleg. Of!

- Jimin...

Bietul de el era terminat. Nu îl condamn. Nu trebuia să-l bag în mizeria asta. Acum și el e implicat.

- Uite, îți promit că mâine dimineață o să dispar cu tot cu cadavru. Ok?

- Ok...

- Bine. Acum culcă-te și vorbim dimineață. Da?

- Da...

L-am privit cum se întoarce pe o parte și încearcă să adoarmă. Când m-am convins că e adormit, am scos telefonul și am scris repede un mesaj.

A.D.
A intervenit ceva. O să mai dureze puțin până reușesc să rezolv problema.

V
Ai grijă să nu faci vreo prostie. Grăbește-te.

Am închis telefonul și m-am așezat lângă Jimin, având grijă să nu îl trezesc. Mâine o să fie o zi lungă. Am oftat, luându-l în brațe pe puști și lăsând somnul să-mi cuprindă întreaga ființă.