Timpul trecu și ajungem în prezent, la trei ani de la plecarea lui Alice Uchiha însoțită de surioara sa Dely Uchiha.
Bruneta stătea în dormitorul său, pregătindu-se de plecare.
-Onee-chan?
Bruneta tresări și se uită în direcția de unde s-a auzit vocea, în pragul ușii stătea surioara sa cu ursulețul ei în brațe. Bruneta zâmbi, în cap apărându-i o amintire în care surioara ei stătea la fel ca în momentul de față.
-Ce s-a întâmplat, Dely-chan?o întrebă ea pe surioara sa.
-Iar plecăm?
-Cam așa, dar acum plecăm la noi acasă, în Konoha.
-Adică la mami și tati?spune pitica zâmbind.
-Într-un fel... Ei-...dar nu apucă să termine deoarece este întreruptă de surioara sa.
-Abia aștept să ajungem! Poate ne face mami ceva bun!spune ea fericită.
-Dely-chan... Mama-...
Aceasta nu apucă să termine propoziția deoarece surioara sa plecă să își pregătească bagajele, bruneta oftând în urma ei.
Peste trei zile de călătorit, cele două ajunseră aproape de Konoha.
La un moment dat, pe lângă Alice trece un kunai, dar acesta nu o răni nici pe ea, dar nici pe sora ei.
-Onee-chan? Ce a fost asta?o întrebă pitica.
-Nu știu... Dar tu stai calmă, bine?spune bruneta, uitându-se în jur, urmând să fie atacată direct de o fată care avea în jur de 12 ani.
Bruneta se feri și o privi.
-Cum îndrăznești?!o întrebă ea pe brunetă.
-Poftim?... întrebă bruneta ușor confuză.
-Cum îndrăznești să te întorci în acest sat după ce ai făcut atâtea persoane să sufere?!
Bruneta se uită la fata cu păr roșcat și apoi își dădu seama cine este.
-Acel păr... Și acei ochi... Ești-...
-NU CONTEAZĂ ASTA! țipă roșcata și o atacă din nou, bruneta ferindu-se din nou. ACUM RĂSPUNDE! CUM ÎNDRĂZNEȘTI SĂ TE ÎNTORCI ÎN ACEST SAT?!
-Eu... începu bruneta.
-Ți-ai abandonat familia înscenându-ți moartea apoi fugind! Cum îndrăznești să mai vii aici?!
-De unde știi că am fugit?...
-Crezi că sunt oarbă? Te-am văzut fugind!
-Stai... Mami și tati au pățit ceva?... întrebă Dely.
-Au murit. Părinții tăi au murit.îi spune roșcata.
Pitica începu să plângă, sora ei mai mare privind-o, acum curgându-i și ei lacrimile.
-Acum, Uchiha Alice, ce faci în satul nostru?
-Am venit înapoi... Doar suntem shinobi ai Konohei...
-Tsk... Trebuia să te gândești la asta când i-ai părăsit pe toți. Mai ales pe părinții tăi.
-M-am gândit la-...
-MINȚI! roșcata o atacă din nou dar fu oprită de cineva care abea acum apăruse, acea persoană era Hatake Kakashi.
-K-Kakashi-senpai?...bruneta fu uimită de prezența prietenului ei din copilărie.
-Oh, Alice-chan. Deci trăiești.spuse el fără vreo emoție.
-Da... Eu-...
Acesta o ignoră și se uită la roșcată.
-Kayako, asta e pauza ta de la antrenament? M-ai rugat să te antrenez, și am primit și aprobarea senseiului tău, dar tu ce faci? Le ataci pe ele.
-Îmi pare rău, Kakashi-sensei... Doar că le-am văzut și nu m-am putut controla.
-Kakashi-senpai, putem vorbi? întrebă bruneta.
-Nu îmi mai spune așa, și nu, nu putem vorbi. Sunt ocupat. La revedere, Alice.
Acesta plecă însoțit de Kayako, Alice rămânând pe loc curgându-i câteva lacrimi, surioara ei abia acum oprindu-se din plâns.
-Onee-chan?... De ce nu mi-ai spus?...
-Am vrut... Dar de fiecare dată când încercam, schimbai subiectul, iar eu îmi pierdeam curajul... Nu voiam să te văd tristă... Acum, haide.
-Tot în Konoha?...
Bruneta dădu din cap afirmativ și își luă surioara de mână.
-Totuși, aceasta este casa noastră. Că suntem primite cu brațele deschise sau nu, e problema celorlalți.
După nu mult timp, cele două ajunseră în sat.
-Și acum unde mergem?o întrebă pitica pe sora sa, fiind puțin confuză.
-Acum mergem la Hokage-sama, scumpa mea surioară.
Cele două merseră la Hokage, acesta spunându-le că vor locui cu verișorul lor, Uchiha Sasuke și că Dely va continua academia în satul Frunzei.
CITEȘTI
I Tried To Protect You
Fanfiction"Toate amintirile mele... Ele mă vor răni..." Țin să precizez de acum că această carte va avea noi idei și că nu se vor întâmpla unele lucruri ce se întâmplă în anime. (De exemplu: Itachi nu va mai muri)
