II

102 14 12
                                    

Nu întotdeauna cerul e senin

a fost aşa de simplu să calci peste cadavre,
prin întunericul sumbru, plin de lucruri macabre;
să distrugi tot ce odinioară ați clădit,
şi să nu-ți dai seama când şi unde-ai greşit,
murdăreşti uşor o-ncredere deplină,
să omori îngerii ce durerea o-alină,
să-ti bați joc de-o inimă pură,
şi fără să clipeşti să o umpli de ură,
ură pentru oameni, pentru falsitate,
şi pentru tot ceea ce înseamnă nedreptate.
ai fost egoist şi de bunătate-ai profitat,
un suflet curat, negreşit, ai desfigurat.
dar am înțeles, nu e vina ta,
la tine în suflet nu mai ai ce îndrepta.
lumea este rea, e plină de venin,
nu întotdeauna cerul e senin.

Haosul minții meleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum