Mr. Kim [Vmin] ✔︎

11

Trecură trei săptămâni de când nu am fost la școală și luam cursuri online. A fost mult mai bine să nu-l văd pe Domnul Kim și mai ales după sărutul pe care nu puteam să nu-l uit. Nu pot uita cât mi-a plăcut și nu mă pot opri să nu îl urăsc. În ce dracu m-am băgat eu...

***

Prespectiva lui Taehyung

Trecuse încă o săptămână și încă nu se prezentase la școală. Unul dintre ceilalți profesori au fost informați că a început cursurile online. Încearcă cu adevărat tot posibilul să se îndepărteze de mine, dar părea să uite micile detalii despre mine, știind unde locuiește. Gândurile mele se estompează în timp ce îl văd pe prietenul lui Jimin intrând în clasă. "Vino aici un moment", îi spun în timp ce îl mișc spre mine cu o mișcare a degetului indicator. "Ce este?", întreabă el. Am putut spune că mă verifică, deși avea un iubit. Putea să privească tot ce își dorea, dar am aparținut bărbatului ce continua să mă evite cu orice preț încă. "Unde este Jimin? Au trecut trei săptămâni și nu a mai apărut. Sunt sigur că știi unde se află și de ce face cursuri online", zic eu. Jungkook ridică o sprânceană și ridică din umeri. "El e bolnav", spune acesta. Râd cu voce tare de minciuna asta. "E amuzant pentru tine?", întreabă Jungkook cu o privire confuză și aproape ciudată. "Nu, îmi pare rău", chiar dacă pe interior muream de râs. Bolnav? Aceasta este scuza pe care o folosește." Oricum... Probabil că nu se va mai întoarce pentru un moment", spune Jungkook. Mă întorc în timp ce Jungkook deja se îndepărta-se de biroul meu. Bolnav, nu? Să vedem cât de bolnav ești.

***
Prespectiva lui Jimin

M-am așezat pe canapeaua mea făcând absolut nimic. Munca școlară părea cu siguranță mai grea când ar trebuit să îmi dau seama singur. Mă întreb ce face Jungkook la școală? Sunt curios să știu. Deodată, o lovitură la ușă m-a speriat din gândurile mele. Poate că este Jungkook, dar poate este în sfârșit Yoongi. M-am ridicat repede și am alergat spre ușă. "Yoongi în sfârșit..."

Cuvintele mele sunt tăiate în timp ce buzele se apasă ferm de ale mele. Ochii mei se lărgesc în timp ce mă împing înapoi repede, rupând sărutul. "De ce speri că Yoongi să vină la ușa ta?", spune Kim cu o voce amenajată. "Ce faci aici?", întreb împiedicându-mă înapoi. "Răspunde-mi la întrebare", tonul lui era scăzut și înfricoșător. De ce ar trebui să știi tu asta? De ce ești acasă la mine? ", întreb." Este treaba mea atât timp cât m-ai sărutat înapoi ", vocea lui era scăzută în timp ce ochii i se ardeau pe pielea mea. Am simțit cum se încălzește fața în timp ce se uita la mine." Vreau doar să știu dacă el este în regulă", spun eu atât de liniștit că a fost aproape inaudibil. El ignoră comentariul meu și se apropie de mine. "Deci ești bolnav, nu? ", întreabă el. "Da sunt. Dacă te apropii, tușesc", spun, dar asta nu-l oprește în timp ce se îndreaptă spre mine încet. "Fă-o ", spune el cu un bâlbâit care apărea pe buze.

El era acum atât de aproape de mine încât am putut simți respirația pe buze și m-am cutremurat. Ei bine dacă spune asta. Am tușit în fața lui făcându-l să se întoarcă din nou în dezgust. "Ar fi trebuit să știu că o vei face de fapt", se batjocorește timp ce se freacă la față. "Ieși din casă", îi spun cu severitate, dar pur și simplu se așează pe canapea. Nu a ascultat niciodată. "Nu ar trebui să înveți sau să clarifici lucruri?", întreabă în timp ce mă uit la el. "Poate mai târziu",spun eu. "Care este obsesia ta pentru mine? Sunt doar un student normal, ce nu știe niciodată nimic."

Acest lucru era din ce în ce mai profund decât credeam. "Dar asta este. Nu știi ce vrei. Te pot ajuta", spune într-un fel. "Nu vreau ajutorul tău", spun. "Ești sigur de asta? ", întreabă el în timp ce se apropie de mine. "Da", spun. "Poți să te prefaci că nu vreau să spun nimic pentru tine, dar amândoi știm că nu este adevărat", spune Domnul Kim cu ochii în căutarea mea. "Nu știu despre ce vorbești", zic în timp ce întorc capul în cealaltă direcție. "Cred că da", el spune mișcând ușor degetul de sub bărbie și făcându-mă să mă uit la el. Jur că a fost cu ochii în sufletul meu. Știam ce urmează, dar nu puteam să mă întorc. Următorul lucru știu că buzele lui sunt pe ale mele. Mintea mi se învârte în timp ce mă simțeam că sărut înapoi. Când mâna lui m-a ridicat, dându-i șansa perfectă de a-și arunca limba în gură.
Nu a fost de parcă n-am avut un sărut franțuzesc, dar de data asta se simte diferit... Când se retrage înapoi, scoase cuvintele :

"Te vreau."

Deci și capitol nou. Voi anunța cel mai probabil când vor fi zilele de postat capitole. Plus piesa de sus e de la "Haon & Pullik-어린왕자 (Micul Prinț)"