Azi după ce am ieșit de la biblioteca am fugit direct acasă. Doar din cauza ca ma simțeam urmărita de același băiat de cam 5 zile. Nu i-am spus nimic mamei mele, asta ar fi îngrijorat-o mai rău.
Este o zi ploioasa, iar după ce am întrat pe alea îngustă dintre blocuri am fost mai mult ca sigura ca sunt urmărita.
În spatele meu se auzeau pași grei și picături puternice de ploaie.
Am încercat sa ma grăbesc, dar graba strica treaba și am alunecat. Toate cărțile și foile mele au zburat prin ploaie.
Te rog mergi mai departe, te rog!
Rugamintile din capul meu au fost în zadar. Băiatul era cu un cap mai înalt de cât mine și eu nu mai puteam sa ma mișc de frică.
- Lasă-mă sa te ajut, a zis.
A strâns toate foile și cărțile și în cele din urma mi-a întins o mana și m-a ajutat sa ma ridic.
O haina imensa neagra ii acoperea fata și în momentul în care m-am ridicat am observat mai clar diferența de înălțime.
Era imens. Avea cu cel puțin un cap mai melt decât mine.
Ii iau cărțile din mâini și ii zic mai mult în șoaptă:
- Mulțumesc!
Se uita la mine câteva secunde bune și apoi se întoarce cu spatele. Nu prea știe sa își controleze tonul și am auzit cum a zis printre dinți :
- Fir-ar!
Am urcat scările grăbită spre apartamentul meu, iar mama m-a așteptat în bucătărie.
- Scumpo, ce ai zice sa mergem la niște cumpărături? întreabă mama.
- Suna bine, dar afara cam plouă! zic eu.
- Haide, Clary. Ieșim și noi ca fetele.
- Și temele mele?
- E vineri. Ți-le faci în week-end.
După mai multe rugaminti accept sa mergem în oraș, doar cu condiția sa intram și pe la librărie pentru un nou volum.
CITEȘTI
Îngerii din Infern
FanfictionClarissa este o fata curajoasă. Și-a pierdut mama într-un accident teribil și ultimele ei cuvinte au fost: Sari, Clary! Și ai încredere în îngeri." A sărit de pe un pod, a luptat pentru iubirea ei și nici o dată nu a uitat cine e cu adevărat Asta-i...
