My WEAKNESS 🔥❤️ |Căle| {SHOT}

Capitolul 68 love is not so easy 2 ♡

Perspectiva Mariei

Motocicleta prinde 200km/h, ceea ce mă înspăimântă puțin, deoarece nu am mai mers cu o așa viteză. Opresc în fața blocului și cobor de pe nebunia asta. Mă simt ruptă în mii de bucăți, lacrimile îmi sunt uscate pe obraji, iar eu mă gândesc doar la el. Nu am vrut să dau bir cu fugiții, dar asta am simțit că trebuie să fac.
Intru în casă și singurul lucru pe care îl fac e să mă îmbrac în ceva mai comod și să mă spăl pe față, pentru că nu arată bine deloc. Mă privesc în oglindă și realizez în ce situație am ajuns. Acum un an jumătate m-am întâlnit cu el pentru prima dată. Lacrimile încep să îmi curgă șiroaie pe obraji și încep să țip.

- DE CE? De ce nouă? Trebuia să fim un cuplu normal.
- Surioară...

Îl văd pe Criss care era în tocul ușii și mă privea, apoi se îndreaptă spre mine și mă ia în brațe.

- Nu trebuia să se întâmple asta...spun ștergându-mi lacrimile
- M-a sunat Urs și mi-a spus...îmi pare rău...Cred că ar trebui să te culci acum și o să vorbiți mâine dimineață.
- Nu mai am ce discuta cu el...are o familie acum.
- Nu ai de unde să știi. Hai, fugi la culcare și vedem ce facem mâine dimineață.

Îl strâng tare în brațe și plec din baie. Merg spre dormitorul meu și mă așez în pat lângă Crystal. Îmi era dor de ea, nu prea am mai avut timp în ultima perioadă să stau cu ea.

- Bună, fetiță...

Își pune labele pe piciorul meu și începe să mă lingă. Zâmbesc și încep să o mângâi. Mă așez sub pătură, iar lumea viselor mă captivează în doar câteva minute.

Dimineață

Razele soarelui se strecoară printre draperii, dând un sentiment nu prea plăcut. Mă ridic din pat și merg spre bucătărie. Mă uit după cafea și văd pe frigider un bilețel "M-a sunat Armando și a trebuit să plec urgent la sediu. Ți-am făcut o cafea ca să te îndulcesc puțin. Love you ♡" . Best bro!

După ce îmi beau cafeaua, telefonul meu începe să sune și mă uit cu puțină frică să văd cine sună.

Convorbire telefonică

- Alo.
- Bună, Maria. Ce faci?
- Bine, Froy. Mersi. Tu?
- Mă plimbam prin centru și mă gândeam să văd dacă vrei să mergem împreună înapoi la ceilalți.
- Sigur. În câte minute ajungi?
- Maxim 10.
- Super. See you soon.

Mă întorc în dressing și îmi caut o pereche de blugi negri rupți în genunchi și un tricou simplu alb care se leagă. Nu știu cum voi reacționa dacă îl voi vedea, dar sper să nu îl văd în preajma ei.

Ies din apartament și mă îndrept spre parcarea blocului, unde îl zăresc pe Froy sprijinit de mașină.

- Mă așteptai de mult timp? Întreb zâmbind, jucându-mi "rolul"
- Abia acum am parcat mașina. Mergem?
- Sigur.

Îmi deschide portiera și intru în mașină, fiind atentă pe mișcările pe care le făcea.

***

- Mergem la tine în cabană? Întreabă închizând mașina.
- Ce ai de gând, Froy?
- Nimic. Dar mă gândesc că nu vrei să îl vezi prea curând, nu?
- Îmi citești gândurile.

Mă uit în stânga și în dreapta și încerc să nu dau cu ochii de el. O văd pe Ana care se uită cu o anumită teamă la mine, apoi îmi schimb privirea când văd că am ajuns în fața cabanei. Deschis ușa și încep să îmi aranjez lucrurile și să le pun în bagaj.

- Ai auzit ce plan are Armando? Întreabă Froy
- Nu...spun înghițind în sec
- Se zvonește că printre noi ar fi un aliat cu el. Nu se știe dacă e o ea sau un el, spune așezându-se pe pat.
- Cine crezi că ar putea fi?
- Sincer, nu vreau să te superi, dar cred că e unul dintre băieții ăia.
- Te referi la Căle, Urs, Sorin și Juno?
- Da. Mi se par cam suspecți.
- Nu-i cred în stare.

Ușa de la intrare se deschide larg și îl văd pe Căle cu o față nu prea happy.

- Alex, ce nai-
- Voiam doar să văd cum ești, dar văd că o duci chiar foarte bine. Felicitări, Maria! Văd că știi să treci peste despărțiri foarte repede.
- Căle...
- Să vă țină.

Îmi întorc privirea spre Froy când Alex a trântit ușa.

- Să ne țină? Întreabă cu un zâmbet ștrengar pe față.
- Froy, e prea repe-
- Știu. Voi aștepta cât trebuie ca să îmi dai o șansă. Ah, în plus, nu prea vă stătea bine împreună. Îți stă mai bine cu mine.
- Cum zici tu, râd.

Planul meu începe să funcționeze, dar Căle m-a supărat destul de mult. Îl înțeleg că are o stare proastă, dar știe că ăsta e planul.
După mintea mea, aș da dracului planul și m-aș duce după el, dar nu vreau să am deaface cu Armando care atunci când e nervos, nu știu dacă mai ieși viu din situație.