ride || vmin

xxvi

"ce face frumosul, idiotul, prostuțul meu tigrișor?" jimin zâmbește, privirea lui intersectându-se cu a mea.

poartă blugi negri strâmți și un tricou gri, simplu. e îmbrăcat lejer, dar foarte sexy.

"dacă ai de gând să mă tachinezi, mai bine lasă-mă și gata." mă bosumflez, încercând să par tot mai serios.

jimin râde și mă sărută. "bine. atunci o să plec. pa, iubire."

jimin se întoarce și se îndreaptă spre ușă. chiar vrea să plece.

"nu! întoarce-te!" protestez, apucându-l de mână și trăgându-l spre mine. "am murit de nerăbdare așteptându-te, să nu cumva să îndrăznești să mă părăsești."

exact în acel moment, jimin se întoarce la mine. "nu voiam să plec oricum. voiam doar să te sperii."

mă strâmb la el, încercând din răsputeri să par intimidant. după râsul lui jimin, îmi dau seama că arăt ca o pisicuță furioasă, dar nu-mi pasă. chicotesc când jimin mă sărută pe toată fața.

arunc o privire pe geam la mașina mea veche, care arată aproape la fel ca întotdeauna. are doar geamurile sparte și o mare gaură pe capotă.

jimin observă că mă uit afară și se uită și el în direcția aceea.

"cât timp nu o să mai am voie să conduc?" întreb, cu vocea slăbită.

"câțiva ani cel mai probabil." murmură jimin, cu privirea în pământ.

știu că sună cringe, sunt conștient de asta, dar condusul a însemnat mult pentru mine. când locuiam cu retardatul de taică-miu, îi furam mașina și fugeam de acasă ca să scap de el. de vreme ce nu eram în prezența lui, nu mai puteam fi abuzat. mă bătea și spunea că nu sunt bun de nimic.

nu mai sunt afectat așa de mult ca înainte, având în vedere că m-am mutat fără părinți.

dar doare faptul că nu mai sunt independent cu propria mea mașină. nu mai pot să-mi iau înghețată la trei dimineața sau să mă plimb aneu prin oraș.

jimin îmi analizează fața îngrijorată. "îmi pare extrem de rău. dacă ai chef de o plimbare cu mașina, mă suni și va fi okay. fie că e mijlocul nopții, fie că e după ore, sună-mă."

"sună perfect, atunci du-mă în parc." devin entuziasmat, luându-i mâna și trăgându-l repede afară din casă.

încui ușa de la intrare și urc în mașina lui jimin.

"în care parc, suflețel?" întreabă jimin, deschizându-și gps-ul.

"acela, big black park." admit, apăsând pe numele parcului. e doar la 16 minute de aici.

jimin chicotește. "ce ai zis? big black?"

"da?" spun confuz. "așa se pronunță."

"bb park nu înseamnă big-black-park. înseamnă barbecue park." jimin râde în hohote, gândindu-se cel mai probabil la filmele pentru adulți.

"ba nu! nu e un parc pentru grătare!" mă cert cu el.

"ba da."

"ă-ă."

"oh, ba da."

"nu!"

"ba da!"

"nu!"

jimin oftează, știind că discuția nu duce nicăieri. "ok, fie. când ajungem acolo, căutăm semnul cu numele complet al parcului, fără abrevieri."

"așa facem." spun încă nervos.

"stai puțin." jimin continuă. "hai să pariem."

"pe ce să pariem?" întreb, suspicios.

"dacă ai dreptate, poți să faci ce vrei cu mine. dacă eu am dreptate, poți să faci ce vrei cu mine." rânjește jimin.

râd. "okay."

cuvintele acelea l-au făcut pe jimin să rânjească și mai tare; dă jos geamurile, iar o adiere rece de aer mă lovește în față, făcându-mi părul să zboare în toate direcțiile. râd, plin de euforie.

-

ne-am plimbat ținându-ne de mână și clătinându-ne brațele. părea din exterior că era ceva clișeic și edgy, dar având în vedere relația mea cu jimin, totul era perfect. din când în când, mă pupa tandru pe obraz, făcându-mi inima să tresalte de bucurie.

"ți-am zis eu." murmură jimin, fericit.

mă uit la semnul din fața mea, complet uimit pentru că jimin a avut dreptate. numele parcului se pronunța cum a zis el.

"mă rog." bolborosesc eu.

urăsc să nu am dreptate.

"știi ce înseamnă asta." rânjește jimin.

"oh, tacă-ți gura." roșesc, lovindu-l ușor în braț.

"ai spus că facem cum am zis eu!" se supără jimin.

"știu că am zis că sunt de acord, dar suntem într-un spațiu public! nu poți aștepta până ne întoarcem înapoi la mașină?" întreb.

"nu mă pot abține." admite jimin.

trebuia să mă aștept la răspunsul lui. se apleacă și mă ridică în brațe, sprijinindu-mă pe umărul lui. chicotesc când văd ce viteză prinde până la locul de parcare aproape gol. când ajunge la mașină, mă pune pe bancheta din spate.

"ești în regulă cu asta?" mă întreabă jimin, asigurându-se că are permisiunea mea.

"foarte." murmur, dându-i tricoul jos.

jimin zâmbește larg și urcă lângă locul liber de lângă mine.

în timp ce ne sărutam pasional și ne atingeam cu tandrețe, ne dădeam hainele jos. timpul parcă se oprise, căci nu cu mult după eram amândoi dezbrăcați.

eram prea nerăbdător și eu.

nu aveam suficient loc pentru amândoi, dar jimin a făcut cumva ca eu să mă pot sprijini pe coate și pe genunchi. poziția lui era una plină de posibilități.

"data viitoare, o facem pe un pat." expir greu, simțindu-l pe jimin intrând cu totul.

-

la scurt timp după-aceea, și-a pus capul pe pieptul meu, încercând să-și regleze respirația. respiram și eu neregulat, oferindu-i mici sărutări. corpurile noastre transpirate devenind unul și același. parcă suntem făcuți unul pentru celălalt,ne potrivim perfect.

"te iubesc atât de mult." șoptește jimin, uitându-se adânc în ochii mei.

sunt prea extaziat și emoționat ca să gândesc cum trebuie. îmi las instinctul să preia controlul și spun primul lucru care-mi trece prin minte.

"te iubesc și mai mult."