Capitolul 5

573 68 4
                                    

Roşea şi plângea.Era emoţionată
Mâna îi tremura pe pix.

"...dar nu cunoşti".
 Nu e nevoie,i-a mărturisit.Din cântecul tău,simt că te ştiu de mult...

S-a lăsat linişte,după care a adăugat cu emoţie în voce:

  Ai fost ascunsă,iar acum te-am găsit.

Ca răspuns,i-a zâmbit  sincer.
Toate spusele lui îi făcea inima să bată cu putere.

Îi povestea cum soarele era singurul ei prieten.
Îi cânta drept mulţumire ca îi e prieten.

În tot acest timp,el,asculta zâmbind.
Știa că e o adevărată comoară.

Venise timpul ca ea să plece.

El s-a întristat.Nu ştia dacă o va mai revedea vreodată.
A văzut că suferă dacă pleacă.

Un pix,un caiet,câteva cuvinte.
"Mă găsești oriunde soarele străluceşte".

Era puţin confuz,dar își amintise ce i-a spus.
Văzând-o plecând o singură frază repeta:

Ce n-aş da să fie a mea...ce n-aş da...

Înger mutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum