Interzis

capitolul 35

Dylan

O iubesc îl cel mai straniu mod.
Ca și cum ziua de mâine n ar exista și inima mea să nu mai fie capabilă să simtă pentru altcineva, ceea ce simt pentru ea.
Mă simt prizonier deoarece sunt conștient că n aș fi in stare sa te părăsesc niciodată și învăluit de ființa ta.
Dacă ar înceta să mai existe, sufletul meu ar pleca odată cu ea  și aș rămăne precum o carcasă goală ce s ar scufunda in alcool.

N aș mai putea atinge o altă femeie.
M aș simți de parcă te aș înșela, de parcă aș  vrea ca alta să ți ocupe locul pe care l ai lăsat gol fără voia ta.

Toate astea le aș putea cataloga precum o dragoste toxică ce mi alină sufletul și n același timp reușește să mi l zguduie.

Mi l am simtit zguduit atunci când te ai prăbușit la picioarele noastre.
Când te am zărit întinsă pe podea, stoarsă de ultimul gram de putere sau speranță.
Sângele ce începuse să te înconjoare parcă făcea parte din propriul suflet deoarece și acesta sângera.

Simțeam cum furia îmi învăluie trupul .
Îl izbesc cu putere pe Devis de perete și pescuiesc briceagul din buzunarul blugilor.
Nu rup contactul vizual nici măcar în momentul in care lama îi străpunge carnea.
Își îngroapă mâine în umerii mei iar printre buze începe să i se prelingă sânge.

Atunci când trupul inert al lui Devis se prăbușește pe suprafața dură a scărilor, îl tranversez în grabă ca să ajung la ea.
Ii cuprind chipul în palme și mă simțeam atât de neputincios deoarece avea ploapele închise.
Pulsul îi era foarte slab.

Îi ridic trupul firav în brațe și mă îndrept în grabă cu ea spre ieșire.

O așez pe bancheta din spate a mașinii.

M au insoțit West și Tanya.
Hase a rămas împreună cu Elle ca să se descotorosească de cadavru.

Cel care a condus a fost West iar Tanya i a așezat capul pe genunchii ei, verificãdu i pulsul la diferență de câteva secunde.

Ei au fost cei care au însoțit o in spital deoarece eu trebuia să mă descotorosesc de sângele ce mi murdărise mâinile.
Nici măcar nu mai știam a cui aparține.

Pătrund pe coridoarele lungi ale spitalului până la etajul al doilea.
O zăresc pe Tanya așezată pe un scaun iar pe West sprijinit de perete.
-Este numai vina mea.
Rostesc iar apoi mă prăbușesc pe scaunul de lângă Tanya.
-Nu spune asta !
-Ar fi trebuit să l înfrunt mai devreme pe Devis și n ar fi trebuit să plec atunci.
-Cu toții facem greșeli Dylan.
-Dar Tanya, eu am plecat crezând că fac ceea ce este corect iar acum greșeala mea o poate costa pe ea.
Își așează o mână pe spatele meu, mișcându o ușor.
Ii ofer un zâmbet recunoscator iar apoi îmi ascund chipul în palme.

Inima nu cunoaște noțiunea de distanță, ea doar o cerea.
Permanent și incontrolabil.
La fel cum plămânii cer aer ca să te poată păstra viu.

A cerut o  în tot acel timp în care așteptam un semn.

Într un final în fața noastră se poziționează un doctor.
Eu si Tanya ne ridicăm simultan de pe scaune iar West se apropia cu pași mari spre noi cu două pahare din plastic în mâini.

-Sunteți rudele pacientei?
-Părinții sunt decedați și nu aveam nicio informație despre restul rudelor.
-Prieteni?
-Și iubitul.
Dă afirmativ din cap.
-Starea acesteia în acest moment este stabilă.
A suferit două lovituri puternice de unde a dobândit un traumatism cranio cerebral.
Sunt șanse foarte mari să fie amnezică.
-Poftim ?
Rostește Tanya uimită.
- Din păcate a două lovitură a reușit doar să i agraveze starea.
-În cât timp și ar putea recăpăta memoria ?
-Din păcate nu știm.
Este important să aflăm dacă și a pierdut complet memoria sau parțial.
În cazul în care și a pierdut o doar partial memoria, aceasta poate reveni spontan când creierul se vindecă in urma tratamentul .
Poate o să reușiti să o impulsionați în urma unui eveniment declanșator ca de exemplu o emoție puternică sau  întâlnirea cu o persoană foarte importantă.
-Vă mulțumim domnule doctor pentru informatiile oferite.

În momentul în care același doctor m a invitat să l urmez spre un salon am știut că aceasta este ocazia mea de a o revedea.

Nu am putut distinge cuvintele pe care le rosteau iar atunci când m a poftit înăuntru am rămas în prag.

Îi puteam citi confuzia din privire însă acest lucru nu m a descurajat.

Atâta timp cât eu voi respira, iubirea noastră n o să moară.
Și am să fac tot aceea ce mi stă în putință ca să o fac și pe Lucy conștientă de acest lucru .

-Unde mi sunt părinții?
Iar atunci chipul mi se albește.
Bărbatul îmbrăcat în halat alb i a oferit un zâmbet înainte să se apropie de mine.
-Vă las câteva minute singuri.

Închide ușa în urma lui iar eu mă aproprii de patul unde stă întinsă Lucy .
Imi umezesc buzele stresat.

-Părinții tăi s au stins.
Se încruntă ușor.
-Dar tu cine esti?
-Prefer să nu mi dezvălui identitatea.
-De ce mă rog?
Mă aplec ușor spre ea și îi capturez privirea.
-Deoarece vreau ca tu să o redescoperi.
-O să mi placă ceea ce urmează să aflu?
-Nu tot.Ai amnezie parțială însă trebuie să ai încredere în mine și n persoanele ce urmează să te viziteze.
De acord?
-Am de ales ?
-Nu.
-Bănuiam eu.
Ii zâmbesc iar apoi mă întorc pe călcâie cu gândul să părăsesc salonul.
-Dar pot știi măcar cum te cheamă străinule?
Imi întorc privirea peste umăr.
-Dylan.

Imi presez palma de clanță iar apoi părăsesc încăperea.