Small Inconveniences || Sirius Black || Marauders Era ||

XVIII

Meciul de Quidditch a avut loc într-o zi senină, dar rece. Totuși, nu a fost vânt și nici ploaie, condiții ideale deci. Tribunele au fost pline de elevi și profesori. Nu cred că am văzut niciodată atât de multă lume la vreun meci. Cum era de așteptat, emoțiile mele erau imposibil de controlat: inima îmi bătea dureros de tare, iar mâinile îmi tremurau atât de puternic, încât am crezut că nu voi fi în stare să-mi controlez mătura. James a încercat să pară încrezător ca să ne motiveze și pe noi, dar l-am observat de câteva ori rozându-și unghiile sau bătând agitat cu piciorul în pământ. Totuși, din momentul în care m-am ridicat de pe teren, m-am simțit liberă. De parcă îmi ținusem respirația până atunci și în sfârșit inspiram oxigen. Aerul rece mi-a limpezit mintea și după câteva minute eram mai concentrată ca niciodată.

***

Îl privesc pe James ridicând cupa deasupra capului în mijlocul Camerei de Zi, înconjurat de o mulțime de oameni ce îl aclamă încântați. Petrecerea dată în cinstea victoriei noastre părea cea mai zgomotoasă și mai haotică de până acum, dar mă îndoiesc că o să ne atragă cineva atenția. După meci, Mcgonagall ne-a luat în brațe pe fiecare, spunându-ne emoționată cât de mândra e și că suntem una dintre cele mai deosebite generații pe care le-a avut, referindu-se nu numai la echipa de Quidditch, ci și la restul colegilor noștri de la Gryffindor. Chiar am văzut-o lăcrimând, lucru ce m-a emoționat și pe mine.
James mă trage de mână, ridicându-mă brusc de pe canapea și mă conduce în mijlocul mulțimii.
-Aș vrea s-o apreciem și pe Kate. Fără ea nu ar fi fost posibilă această victorie grandioasă, strigă el entuziasmat, atrăgând atenția celolrlalți asupra mea.
Încăperea se umple de aplauze și țipete entuziasmate, iar eu simt mai multe mâini ce mă îmbrățișau. Încep să râd entuziasmată și mă strecor printre oameni spre Lily și Blair.
-Poftim, îmi spune Lily și îmi întinde un pahar plin.
Ridic din sprâncene, privindu-le întrebătoare, iar Blair îmi spune pe un ton hotărât:
-E ultima noastră petrecere la Hogwarts, nu te mai strâmba!
Mă las convinsă și înghit băutura fără să mai zic nimic. Lichidul mă arde pe gât și îmi încălzește stomacul.
-Bleah, reușesc eu să spun.
Fetele izbucnesc în râs, amuzate de reacția mea, iar Lily îmi spune printre chicote:
-Era firewhiskey.
Beau un pahar de apă ca să înlătur gustul pe care mi-l lăsase băutura și după ce las paharul pe masă, simt două mâini îmbrățișându-mă de la spate. Îmi întorc capul, întâlnind privirea lui Sirius, care mă sărută scurt și îmi dă drumul.
   -Oh, Doamne, încă nu m-am obișnuit cu asta, spune Blair, privindu-ne zâmbind.
   -Nici eu, recunosc eu.
   -Eu da, deci cred că ar trebui să mă simt jignit, glumește Sirius în timp ce își umplea un pahar.
   -Știi la ce mă gândeam, Kate, începe Blair cu o voce visătoare.
Ridic din sprâncene întrebător, iar ea continuă:
   -Suntem aproape rude, încheie ea, uitându-se la mine și la Sirius sugestiv.
Eu și Sirius schimbăm priviri curiose și izbucnim în râs. Pentru un moment, un sentiment călduros și fericit pune stăpânire pe întregul meu corp, încălzindu-mi inima și făcându-mă să mă simt împăcată. Mă uit la prietenele mele și la Sirius și realizez cât de norocoasă sunt.
-Mă bucur că sunteți că sunteți prietenele mele, exclam eu și mă arunc în brațele lui Lily și ale lui Blair.
-Se pare că alcoolul a început deja să-și facă efectul, chicotește Lily.
Mă desprind de ele și îmi trec mâinile în jurul gâtului lui Sirius, iar el mă strânge în brațe.
   -Mă bucur că ești iubitul meu, Sirius, îi șoptesc eu, astfel încât să audă doar el.

~~~~~~~~~~~~~~~~~

Știu că povestea mea a devenit puțin repetitivă și lipsită de evenimente, dar se apropie de sfârșit și încerc să așez lucrurile frumos, pentru că eu iubesc finalurile fericite.❤️❤️