*Zilele treceau iar eu nu puteam decat sa vegetez intr-un corp care refuza sa reactioneze , care refuza sa coopereze si sa se insanatoseasca ... Ma gandeam cu groaza ca asta e sfarsitu , ca o sa stau zile la rand in acelasi decor cu acelasi bipait enervant care imi spargea urechile ...Speranta disparea incetul cu incetul iar eu refuzam sa mai incerc sa tip , refuzam sa mai incerc sa ma misc . Dormeam in majoritatea timpului si asteptam , nu auzeam decat voci , voci stinse care pareau sa se auda din fundul unei camere . Nu desluseam nimic iar tot ce puteam face era sa ma chinui sa imi aduc aminte de momentele frumoase ... De momentele acele petrecute cu familia cu prietenii cu Josh ..dragul meu Josh .. Oare este bine... Oare a facut ce cred eu sa fi facut..Nu nu e posibil ma iubeste stiu asta , dar chiar si asa totul se poate naruii intr-o secunda .Poate am asteptat prea mult sau poate... Uram senzatia de gol .. Uram faptul ca imi pierdeam cunostinta si mi-o recuperam vag .
Aveam momente cand pur si simplu ma simteam de parca cineva ma oprea de la un buton iar apoi usi aducea aminte si ma aprindea. Acum intelegeam cum se simte un lucru , cum e sa stai si doar sa existi fara sa realizezi ceva . Am inchis ochii mintii si am asteptat mi-am chinuit subconstientul sa adoarma . Eram hotarata ca de data asta sa nu ma mai trezesc si sa nu ma mai chinui sa ma misc ! Eram hotarata! *
CITEȘTI
Viata iti poate zambi!
Teen FictionBuna..Sunt Ami o pustoaica de 16 ani zapacita , indragostita si plina de viata..Recunosc pot fi aeriana dar in aceasta poveste viata mea se poate dovedii ca nu este ceea ce pare..Viata mea o sa ia o intorsatura ciudata:*
