Simplityy

am intrat să mă văd. încă trăiesc, am trecut de 20 și cred că sunt mai pierdută decât am fost vreodată. nu mai scriu mereu cu literă mare la începutul propoziției și m-am educat, dar încă nu am un nume și nu sunt sigură că o să îl am vreodată. am un job care îmi mănâncă tot sclipiciul și nici măcar un prieten uman. am pierdut zeci de pisici și cam atât. am impresia că aici am fost tot ce puteam să fiu, iar această concluzie este una dintre cele mai triste de care m-am lovit. plăcerea a fost de partea mea și mult succes!

Valentin--

@Simplityy  cred că este cel mai trist lucru citit vreodată, fără să-ți dai seama, ai fost eroul meu, deși eu am luat o altă parte, mai întunecată, a disprețului, totuși am păstrat în minte influența pe care ai avut-o și mereu, când scriam în jalnica mea carte, mă gândeam la tine ca inspirație, ca bază solidă. Îți mulțumesc, sper să mai aud de tine :)
Reply

A_Little_Healer

Când viața îți mănâncă sclipiciul, dă-i-l pe tot, poate se îneacă. Nu e niciodată târziu să o iei de la zero la nivel simbolic și spiritual. Întotdeauna este ceva nou de descoperit despre noi. :) 
Reply

Simplityy

am intrat să mă văd. încă trăiesc, am trecut de 20 și cred că sunt mai pierdută decât am fost vreodată. nu mai scriu mereu cu literă mare la începutul propoziției și m-am educat, dar încă nu am un nume și nu sunt sigură că o să îl am vreodată. am un job care îmi mănâncă tot sclipiciul și nici măcar un prieten uman. am pierdut zeci de pisici și cam atât. am impresia că aici am fost tot ce puteam să fiu, iar această concluzie este una dintre cele mai triste de care m-am lovit. plăcerea a fost de partea mea și mult succes!

Valentin--

@Simplityy  cred că este cel mai trist lucru citit vreodată, fără să-ți dai seama, ai fost eroul meu, deși eu am luat o altă parte, mai întunecată, a disprețului, totuși am păstrat în minte influența pe care ai avut-o și mereu, când scriam în jalnica mea carte, mă gândeam la tine ca inspirație, ca bază solidă. Îți mulțumesc, sper să mai aud de tine :)
Reply

A_Little_Healer

Când viața îți mănâncă sclipiciul, dă-i-l pe tot, poate se îneacă. Nu e niciodată târziu să o iei de la zero la nivel simbolic și spiritual. Întotdeauna este ceva nou de descoperit despre noi. :) 
Reply

Simplityy

           E dincolo de puterea mea de înțelegere și de competența mea de a judeca, dar mi-am permis să scriu câteva cuvinte.
          
          
                     E posibil să ți se pară ca aberez, nu pot spune că nu o fac. Da, poliția e poliție, trebuiau să își facă treaba, să salveze acel suflet, dar eu vreau să spun altceva. Tu nu ai putut să o salvezi pe Alexandra, eu nu am putut să o salvez, a fost dincolo de puterile noastre, dar îi putem salva pe alții. O să apară un om din spate sau din primul rând și va spune că el nu poate recepționa apelurile făcute la 112 sau orice altă glumă proastă. Poate că sunt într-o sală goală, poate că nu va citi nimeni acest mesaj, dar dacă se întâmplă, dacă există persoane care au timp și citesc acest mesaj, le rog să ajute. Încearcă să îți lași indiferența acasă. Fie că vorbești cu cineva, fie că vezi o persoană care se simte rău sau este hărțuită pe stradă, încearcă să ajuți. A ajuta e mult spus, încearcă să fii om.
          
                      E ușor să vorbești, să arunci cu pietre în stânga și în dreapta. Cine a greșit, cine nu. Toți am greșit, toți suntem vinovați de faptul că ne mor oamenii, cine știe pe unde și cine știe cum, de faptul că unele persoane se tem să iasă din casă pentru că afară îi așteaptă criticile, de faptul că unii nu pot scrie ceea ce gândesc sau nu pot încerca să se găsească. Fiecare om e vinovat de eșecul, nefericirea și pierderea altui om. Nu putem opri asta, dar putem să facem mai bine. Putem să ne oprim din a arunca cu pietre și putem să aprindem o lumânare. Încearcă să oferi lumină, nu întuneric. Ai grijă de tine și de cei din jurul tău!

Simplityy

@ picapaws  Cred că nici scandalul nu va schimba prea multe, doar se va face puțin pentru a se acoperi, dar nimic mai mult, bagă mizeria sub covor. 
Reply

Simplityy

@ Cazuta_din_rai_  Nu reușim să lăsăm toxicul din noi să dispară. 
Reply

Simplityy

@ pahific  Nu văd nimic genial, doar mi-am scris gândurile. 
Reply

watpaddyourstory

Imi e dor. 

Simplityy

@ watpaddyourstory  Vrei să îl lași să moară? 
Reply

watpaddyourstory

Moare in fiecare zi
Reply

Simplityy

      Îți pot spune că acum nu știu cum o să o fac, cum nu o să mă dau bătută, cum nu o să renunț. Știu că trebuie să îmi fac bagajul, să împachetez tot ce am învățat, să ascund toate regretele într-un buzunar și să pornesc. Cunosc destinația, am fost la un pas de a ajunge la linia de finiș și să îmi primesc premiul, dar mi s-au descheiat șireturile, ceva nu a mers conform planului.
              
                   Îmi e frică să mai pornesc la drum, dacă mă împiedic? Dacă nu le-am legat strâns, ce mă fac? Știu că am început să merg, dar merg pe vârfuri. Îmi e frică să ating pământul. Dacă o să cad și nu o să mă mai ridic? Dacă o să privesc cerul pentru eternitate?
          
                    Îmi e frică să mă gândesc. Dacă nu mă așteaptă nimic la destinație, ce mă fac? Dacă acesta e drumul greșit, ce fac? Ce fac? Îmi iau bagajul și pornesc. Încerc să nu fac prea multă gălăgie, să nu deranjez. 

Simplityy

@ AnomaliaAnonima  Da, călătoria reprezintă un factor important în conturarea noastră.
            Îmi leg șireturile și pornesc. 
Reply

AnomaliaAnonima

@ Simplityy  se zice că nu destinația contează ci călătoria, pentru că pe drum înveți, nu contează ce e la destinație, tu ai ales acest drum cu un motiv, așa că trage pe dreapta, leagă-ți șireturile și continuă. Orice ar fi la destinație, finalul e același și e inevitabil 
Reply