Capitolul 2

1.1K 125 10
                                    

ZION NIELSEN

— Căpitanul echipei Knights United, Zion Nielsen a fost prins sub influența alcoolului la volan.

Vocea agentului meu predomină în sufrageria casei, rostind fiecare cuvânt cu iritare. Pufnetul disprețuitor al părinților mei, care stau de o parte și de alta a mea, pe canapea, aproape că îmi întăresc sentimentul de vinovăție.

La naiba!

— Nu sunt plătit suficient ca să te scot mereu din toate rahaturile astea, Nielsen!

Dacă ar exista un înger pe pământ, acela sigur ar fi Calvin. A reușit să se ocupe, de unul singur, de fiecare scandal în care am fost implicat. Bineînțeles, cu banii pe care i-am câștigat din fotbal, mi-a plătit peste zece canale de știri să nu mai pomenească despre mine ca fiind un bărbat toxic.

— Nu aveam de unde să știu că asta o să ne scape printre degete!

Ridic tonul și îmi trec mâna prin păr bulversat, încă simțind o durere îngrozitoare în zona tâmplei.

Am câștigat meciul cu Arsenal, urmează cel cu Newcastle United și am ajunge în clasament atât de aproape de câștigarea titlului, așa că fiecare victorie o sărbătorim într-un bar care se rezervă exclusiv echipei noastre.

Mereu se întâmplă să ies cel mai „șifonat", doar pentru că îmi place să mă distrez așa cum trebuie. Părinții mei au spus că sunt tânăr, nu este cazul să mă căsătoresc și să fac copii.

— S-a întâmplat în urmă cu doisprezece ore, Zion. Nu ai anunțat pe nimeni despre escapada ta la volan, iar paparazzi au găsit momentul oportun să se îmbogățească în plus.

Mama, care vine la pachet cu această frumusețe a sa, de parcă s-a reîncarnat Lagertha din serialul cu vikingi în ea, dobândește un ton al vocii care mă face mereu să îmi doresc să mă ascund într-un buncăr al regretului.

— Degeaba ai mituit polițiștii ca să scapi ușor, nu e destul.

Cine a zis că banii sau faima nu pot cumpăra orice, s-a înșelat. Echipajul de poliție care m-au tras de o parte cu mașina, asta după ce am condus spre casă ca un nebun, mai puțin lucid ca acum, s-au dovedit a mă recunoaște.

Și fani ai echipei.

A fost ușor să le ofer gratis bilete la următorul meci.

— Am sunat la conducerea postului de știri. Au spus că vor să se întâlnească cu noi doi, Nina.

Mă uit acum către tata, care tocmai ce a încheiat apelul telefonic și își aruncă telefonul pe măsuța aflată în fața noastră. Își pune mâinile pe față și inspiră și expiră prelung, privindu-mă pe sub gene cu un amestec de dezgust și remușcare.

— Normal că vor să ne întâlnin, pufnește cu dispreț mama, jucându-se cu una dintre șuvițele sale de păr blond cenușiu. E singura metodă prin care vor să ajungă la un acord cu noi, apoi să ne stoarcă de bani.

— Fii atent aici, Zion.

Ochii mei se rotesc cu lejeritate către Calvin, care are un deget ridicat asupra mea.

— Continuă cu prostiile astea și nicio echipă de fotbal nu te va mai vrea, oricât de bine ai juca.

Când fosta echipă mi-a făcut transferul către cea la care mă aflu în prezent, am aflat că au ajuns la un acord de câteva milioane de euro. Valorez mai mult, știu asta pentru că cota mea era la peste o sută de milioane, dar reputația avută în ultimele luni m-au făcut să nu însemn aproape nimic.

Câștig dubluUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum