Capitolul 8

897 122 8
                                    

ZION NIELSEN

Oare la ce mă așteptam?

Clar nu să-mi țină piept și să mă compare cu o durere provocată de constipație, asta e clar.

Acei ochi ca de alun au fost pierirea mea și distragerea unei părți a serii, asta până când a urcat la etaj și locul său nu era aici.

Se spune că trebuia rezervat strict echipei noastre și a celor care lucrează la clubul de fotbal, dar ea nu avea ce căuta aici decât dacă avea nevoie de Reed sau alt fotbalist pe care să-l manipuleze cum dorește.

Și când am pus ochii pe sacoul rivalului meu, care atârna peste acei umeri frumoși și dezgoliți de bretelele rochiei, am vrut să-l sfâșii și să-l ard.

Nu-mi înțeleg starea și de ce am fost atât de pornit în a o umilii acolo, dar am făcut o comparație între ea și restul femeilor care nu au făcut altceva în viața lor decât să se dea bine pe lângă fotbaliști. Ne plac femeile, evident, dar aș prefera una care să mă placă pe bune, decât una care vrea să mă seacă de bani și atât.

Privesc în urma ei, urând inclusiv modul în care fundul său se mișcă mult prea periculos în acea rochie frumoasă.

E deja în fața scărilor pentru a coborî, dar fix atunci Reed le urcă și se întâlnește cu ea, zâmbindu-i fermecător. Îmi încleștez subit pumnii, simțindu-mi întregul corp cum se încordează la imaginea aceasta.

Coechipierul meu își mișcă buzele, pare că îi spune ceva, dar rămâne blocat în momentul în care ea își dă jos sacoul său și îl trântește direct în pieptul lui. Devin ușor relaxat, fericit că este complet dezinteresată de el și va pleca curând.

Îmi place să-l văd pe Reed complet uimit și crispat când o femeie îl refuză, dar tot nu mă ajută să trec peste faptul că am fost un nesimțit cu femeia aceea.

Când coboară scările, mă duc rapid către balcon și îmi lungesc gâtul pentru a o surprinde în mulțime. Și nu e greu să o deosebești de restul, pentru că are ceva care mă împinge să o văd numai și numai pe ea. Strălucește în ochii mei.

Fir-ar!

O găsesc imediat, mai ales că e hotărâtă să părăsească acest bar și cât mai repede. Mai are foarte puțin de parcurs către ieșire, dar vederea mea se schimbă brusc și îmi simt corpul foarte puțin rotit. Pumni masculini mi se încleștează pe tricou, iar în fața mea îl găsesc pe Reed Samson foarte furios și aproape gata să îmi dea un pumn în moacă.

— Ce este, Reed? Supărat că a plecat jucărioara? îmi bat joc și îmi dezvelesc dinții într-un rânjet periculos.

— La dracu cu tine, nenorocitule! mârâie și scuipă cuvintele răsunător.

Mă uit în stânga și în dreapta noastră, doar pentru a vedea restul echipei de fotbal cum se apropie confunzi și dornici să ne despartă.

— Dacă tot ai plătit-o să fie escorta ta, ar fi trebuit să o ții departe de mine sau ceilalți. Nu avem nevoie de femei disperate după bani și faimă.

Am cunoscut destule femei ca să le știu strategia, iar misterioasa femeie sigur a turnat paharul pe mine cu un scop.

— Ce te face să crezi că am plătit-o? Abia am cunoscut-o la intrare, îngheța de frig și am făcut un gest frumos de a-i oferi sacoul meu.

Ce spune el sună exact ca ceea ce am văzut eu și Kane. Atingerea mâinilor, zâmbetele prietenești, confuzia fetei cu privire la locație și oameni. Inclusiv când am urmărit-o de aici, iar ea era la bar, am observat că nu aparține locului și nu a mai fost niciodată aici.

Câștig dubluWhere stories live. Discover now