Sânge Alb Negru

19. Sânge negru

☆ Cassie ☆

Panicată, neștiind ce să spun, ce să fac mă uit pierdută la el, însă spre norocul meu el pare să fie atent în ecranul telefonului. Întrebările ce nu îmi dau deloc pace, cum ar fi „ Cum a intrat în lift fără să bag de seamă?" sau „ De ce nu a spus nimic despre faptul că și el tot la companie are treabă?" mă fac să o iau razna la propriu. Respirația mi se oprește brusc când îl observ pe Matthew cum își ridică privirea din ecranul telefonului. Ochii lui verzi îi caută pe ai mei, iar când îi întâlnește simt un fior rece ce îmi străbate fiecare colțișor din corp în doar câteva secunde. Pe buze îi apare un zâmbet foarte ciudat, un semn deloc bun deoarece cine ar zâmbii când ar auzi ce părere are persoana în care ți-ai pus încrederea și pe care ai mai invitat-o și în propria casă pentru a te ajuta cu lecții de vioară? Dacă incidentul banal de la evenimentul la care am fost cu Bry mi-a lăsat un gust amar, ei bine acesta din lift m-a făcut să vreau să dispar cât mai repede posibil din țara aceasta o perioadă destul de îndelungată. Pe moment nu realizezi ceea ce spui sau ce gândești, însă când realitatea îți dă o palmă regretele încep să te cuprindă din toate părțile. Matthew începe să se apropie cu pași mici de mine fapt ce mă face să intru în panică. Primul lucru pe care îl fac este să mă uit prin jur pentru a vedea dacă sunt camere video în lift deoarece în caz de ceva să poată vedea cel ce se ocupă cu camerele, însă spre ghinionul meu nu este nici măcar una amărâtă într-un colț. Îmi îndrept privirea spre panoul ce indică etajul la care suntem și mă panichez și mai tare să văd că de abia suntem la etajul 2. În gând nu îmi vine decât o singură soluție de a scăpa, mai exact să îi dau o poșetă în cap. Sună foarte banal, însă când te afli în situații de genul creierul pierde controlul iar locul i-l ia frica ce face lucruri fără să gândească. Uitându-mă mai bine la el cum se apropie enervant de încet îmi dau seama că poșeta mea nu o să doboare o persoană bine lucrată la sală. Ne având altă idee cedez și aștept să văd ce va face. Doar nu va agresa o femeie, nu? Se apropie atât de mult de mine încât sunt nevoită să mă dau în spate până când oglinda rece din lift îmi atinge spatele. Când ajunge la doar câțiva centimetri de fața mea, se oprește din a mai înainta și își fixează privirea în ochii mei pentru câteva secunde, apoi coboară spre buze. După ce termină de inspectat buzele începe iar să se apropie, însă își duce capul spre mandibulă, iar mai apoi urcă ușor, ușor pe gât până în dreptul urechii. Respirația lui caldă îmi ardea pielea mai rău decât atunci când atingi din greșeală placa de păr încinsă pe gât în încercarea de a îndrepta o șuviță de păr mai rebelă. Când ajunge în dreptul urechii îmi oftează direct în ea fapt ce mă face să tresar.

- Domnișoară Cassandra... Șoptește acesta calm în ureche.

- În seara aceasta la ora 23:30 să vă prezentați la mine acasă deoarece avem ceva foarte important de discutat. Continuă după mica pauză.

- Îmi pare rău dar... Dau să îi răspund, însă sunt întreruptă.

- Nici un dar, dacă nu veniți nu veți mai vedea vioara! Îmi spune pe un ton mai răstit de data aceasta.

- Bine, bine voi veni. Îl mint pentru a putea scăpa de el.

Are impresia că mă poate manipula când vrea el. Cât tupeu!

- Bun, acum zi frumoasă în continuare. Spune înainte de a se depărta de mine atunci când ușile liftului se deschid.

Nici nu am realizat când am ajuns la etajul 8, însă mă bucur că am scăpat de el. El iese primul din lift, apoi și eu. Dacă ar asculta cineva în acest moment gândurile mele ar auzi numai cuvinte frumoase despre domnul Matthew Williams. Auzi la el ce tupeu să îmi șoptească la ureche cu un ton ferm de înmuiat puicuțele ce trebuie să fac. Doamne cât de nesimțit poate fi să se apropie de mine ca și cum aș fi proprietatea lui. Aparent azi nu pot sta absolut deloc calmă. Nu credeam că voi spune asta, însă abia aștept să plec în Spania cu Olivia deoarece așa voi scăpa de persoana care se tot joacă cu nervii mei încontinuu. În legătură cu merul la unsprezece noaptea la el, bineînțeles că nu mă voi duce. Practic el se folosește de ceea ce iubesc eu pentru a mă folosi cum vrea el. Nu pot înțelege absolut deloc persoanele ce se folosesc de plăcerile unora pentru ai sabota, ceea ce este atât de prostesc. Când ajung în dreptul biroului lui Max îmi alung orice fel de gând, ciocăn la ușă apoi intru. Imediat cum mă vede un zâmbet larg îi apare pe buze semn că s-a calmat.