Bastarda și Aristocratul

Am un coșmar ! Nu, trăiesc unul !

Am ajuns acasă, la bunicul. A fost foarte bucuros să mă vadă, chiar prea bucuros. Era încântat de prestația mea la nunta Bellei, iar ca dovadă, mi-a întins un ziar, cu un titlu în nuanță roșiatică, care suna ceva de genul : Familia Karon s-a mărit ! Nu e vorba de o nuntă sau un botez ! E vorba de o nepoată a domnului Richard Karon ! Ellie Karon a fost ținută secretă până acum ! E fata primei soții a domnului Robert Karon ! Aceasta a apărut pentru prima dată în public la nunta familiei Morgan, la brațul verișorului miresei. Leonard Taylor a negat că ar exista o relație între el și Ellie, dar cine știe ce rezervă viitorul. Mai multe detalii despre nunta Bellei Morgan cu Adam Quins, moștenitorul lanțului de birouri de avocatură Quins & Quist, la pagina 3.

Știrea ca știrea, dar poza de pe prima pagină îmi provoca plânsul. E poza cu mine la brațul lui Leonard, coborând scările. Îmi aduc aminte momentul, când m-am speriat de mulțimea de oameni prezentă și mă țineam de el ca să nu cad pe scări, fix după ce mi-a dat trandafirul, care se vede foarte clar în poză.

Nu știu de ce, dar nu m-a lăsat inima să îl arunc, pur și simplu nu am putut. Îl am în camera mea, într-o cutiuță de sticlă luată de la un magazin de suveniruri în oraș. Am sigilat-o la un atelier de sticlă pe drumul spre casă. Trandafirul e în interiorul cutiuței și se va păstra intact înăuntru. Deși e la vedere în camera mea, nimeni nu știe ce semnifică, dar eu da. Sentimentul ciudat care l-am simțit pentru Leonard, va rămâne sechestrat exact ca trandafirul.

Când bunicul mi-a arătat ziarul, cu greu m-am abținut să nu plâng în hohote. M-a întrebat ce am, iar răspunsurile mele nu l-au mulțumit. Nu aveam să mă scap că îmi e dor de Leonard, deși e clar un lucru : suspectează ceva. Mă tot întreabă cum mi s-a părut Leonard, deoarece cum am dansat cu el la bal, înseamnă că ne cunoaștem. Mereu i-am dat același răspuns : e un tip de treabă. Nu știu de ce, dar am un sentiment de neliniște când vine vorba de insistența bunicului la subiectul Leonard Taylor. Pune ceva la cale, după ce m-a văzut abținându-mă să nu plâng cu ziarul în mână, a dat câteva telefoane. Mă rog lui Dumnezeu să fie telefoane legate de serviciu.

L-am întrebat ce se întâmplă, și mi-a răspuns că voi afla marți după ce vin de la facultate. Subiectul facultate m-a preocupat mai mult decât să aflu cu cine vorbește la telefon. Am rămas mască atunci când mi-a dat orarul și o geantă. Orarul l-am luat imediat, dar geanta nu o înțelegeam. M-a stropit când mi-a spus că e geanta de școală, toate fetele au genți de astea în loc de ghiozdane. Am luat orarul ca să văd despre ce școală vorbește : Universitatea Storm Wild. Mă uit la bunicul cu o sprânceană ridicată și îi cer o broșură, ca să știu cu ce am de-a face.

Universitate de top, printre cele mai bune, mare parte a elevilor sunt din familii mari, bogate. Școală de fițoși. Programul însă îmi place la nebunie : profesorii își susțin orele după un orar, dar elevii merg la ora care le convine ,cu o condiție - să treci de două ori pe la fiecare curs pe săptămână. Sunt 6 ore în cinci zile, deci 30 de ore pe săptămână, și sunt doar 12 cursuri, iar dacă treci de două ori la un curs, înseamnă 24 de ore stabilite, restul de 6 le petreci cu profesorul care ți se pare mai de treabă. Îmi place ! Cred că două le voi pune la mate. Îmi place matematica. Îi mulțumesc bunicului pentru că m-a aranjat cu facultatea, mai ales că sunt în primul an. Voi trece cumva peste fițoși, dacă e nevoie, voi sta în pauze doar în biblioteca superbă a universității.