Cercul Minciunilor

Capitolul 2

Capitolul 2

              Ei spun că nu trebuie să ai incredere în nimeni în afară de tine. Și se pare că e cât se poate de adevărat.

            Priveam pe geamul mașinii cum totul se scurge rapid în urmă, întrebându-mă unde o să mergem și încercând să ignor faptul că doamna Hefferson se tot uita la mine prin oglinda retrovizoare, când am început să încetinim și într-un final mașina s-a oprit. Și exact în timp ce un bărbat înalt deschidea ușa din dreapta ei, doamna Hefferson își apucă poșeta de pe scaunul liber și o trânti în spate, lângă mine, pentru a-i face loc bărbatului.

            — Bună, Tia, spuse el închizând portiera după el.

            — Murphy, bună. Iat-o pe Alice, spuse doamna Hefferson arătând spre mine.

            Murphy se uită la mine câteva secunde, după care spuse:

            — Bună alegere, pare să fie o fată super.

            M-am uitat nedumerită la el. Cum adică bună alegere? Alegere pentru ce? Am hotărât să tac şi să ascult ce aveau să spună mai departe. Oricum nu eram în poziția în care să pot comenta ceva, doar stăteam pe bancheta din spate, cu ușile blocate!

            Am întors capul spre direcția geamului opus celui pe care mă uitasem până atunci și privirea mi-a căzut pe geanta Tiei. Rămăsese deschisă, și chiar la suprafață era… inelul meu, cu piatra sa de un mov intens.  De ce mama mă-sii m-a mințit femeia asta și mi-a zis că nu mi-a găsit inelul din moment ce e cât se poate de clar că l-a găsit?! Mă pregăteam să fac o scenă, dar apoi mi-am amintit că sunt doar eu, într-o mașină, cu o roșcată prefăcută care se dădea drept mama mea și cu un bărbat care mă evaluase ca fiind o bună alegere. Așa că pentru a doua oară, m-am decis că e cel mai bine să îmi țin gura.

            Am mai privit odată, discret, spre geanta doamnei Hefferson, întrebându-mă ce aș putea să fac ca să îmi recuperez inelul. Și exact atunci s-a ivit și ocazia perfectă, deoarece cei doi s-au apucat să cotrobăie prin torpedou, iar eu am întins mâna rapid spre geantă și când am tras-o înapoi, inelul se afla în pumnul meu.

            — Deci unde vrei să vă las? îl întrebă Tia pe Murphy.

            — Cum adică unde să ne lași? De ce să mă lași cu el? am intervenit imediat.

            — Pentru că eu mi-am făcut treaba și gata, scumpa mea, spuse Tia accentuând batjocoritor ultimele două cuvinte.

            — Dar ai zis că ești mama mea!

            — Doar pentru că am zis, asta nu înseamnă că și sunt, draga mea Alice.

            — Și atunci cum…

            Murphy care până atunci tăcuse, m-a întrerupt:

            — Gura, fetițo! Eu și ,,mama” ta avem ceva de vorbit, așa că mai bine te-ai abține.

            Apoi, întorcându-se către roșcată:

            — La hotel ar fi cel mai bine.

            --------------------------------------------------------

            Am intrat pe ușa hotelului mai mult forțată decât de bună-voie, în timp ce Murphy îmi spunea la ureche:

            — Dacă vrei să nu ai probleme, o să taci și o să încerci să nu atragi deloc atenția asupra ta. Iar acum te vei comporta normal, fără să pară că ești forțată să mergi cu mine. Ai înțeles?

            — Am înțeles, i-am răspuns pe un ton acru.

            — Suntem așteptați la apartamentul V.I.P., puteți suna pentru confirmarea domnului Noel, îi spuse Murphy recepționerului.

            — Imediat, domnule…? ezită acesta, așteptând ca Murphy să își spună numele.

            — Doar Murphy, răspunse el.

            Recepționerul apucă telefonul din furca lui și vorbi câteva secunde, iar când îl lăsă la loc spuse:

            — Domnul Noel Rice vă așteaptă în apartamentul său.

            Murphy îmi făcu semn să îl urmez așa că am început să merg după el, dar odată ajunsă în fața liftului, m-am oprit.

            — Ce e? mă întrebă bărbatul care deja intrase în lift. Sper că nu te gândești să faci vreo scenă, pentru că n-o să-ți meargă.

            — Vreau să știu pentru ce am fost adusă aici, și nu merg mai departe până nu-mi spui, OK?

            — Pisi, tu nu ești în poziția în care să-mi pui mie întrebări, așa că mișcă-te încoace până nu mă enervez.

            Văzând că rămân pe loc, mă apucă de braț și mă trase cu putere în lift, făcându-mă să mă dezechilibrez și să mă izbesc de peretele liftului. Am încercat să-mi stăpânesc lacrimile care amenințau să apară în colțurile ochilor, în timp ce mă țineam de o bară.

            Când ușile liftului s-au deschis, am fost împinsă brutal pe hol iar apoi apucată de mână și trasă până în fața unei uși. Murphy bătu de trei ori în ușă iar apoi așteptă câteva secunde ca ușa să fie deschise de o blondină îmbrăcată sumar și bine bronzată.

            — Intrrrați, domnule Murrrphy, se pisici ea și se lipi de el când acesta intră în apartament, trăgându-mă după el, la fel ca înainte. Domnul Rrrice vă așteaptă în living-rrroom, continuă blonda, făcând semn spre o încăpere.       

            Noel stătea tolănit pe o canapea din piele, cu un pahar cu vin în mână și cu altă blondă care îi masa umerii și gâtul, când eu am intrat în încăpere, împinsă — evident — de Murphy. Mă așteptam să fie vreun bătrân libidinos, dar de fapt era un bărbat tânăr, cu aspect de adolescent, genul ăla după care ar saliva toate fetele ca după Ian Somerhalder.

            — Așadar, ai reușit să ajungi la timp, i se adresă Noel lui Murphy. Bună fată, chiar bună. Sper că te-ai purtat cu ea frumos. Știi că nu îmi place ca fetele mele să fie agresate de dinainte să apuce să ajungă la mine măcar. Deci, s-a purtat bine cu tine, frumoaso? întrebă el, de data asta uitându-se la mine.

            Încă simțeam durerea în braț, de când mă trăsese în lift, dar am tăcut și am dat din cap afirmativ.

            — Așa deci. Bun. Rob! Adu-i banii lui Murphy! strigă Noel și, ca de nicăieri, un alt bărbat apăru, cu un teanc de bancnote în mână. I le dădu lui Murphy, iar apoi dispăru în altă încăpere.

            — Poți să pleci, îi spuse Noel celui care mă adusese acum. Acum, completă, văzând că Murphy se uita la mine și ezita să plece.

            Iar când Murphy ieși pe ușă, Noel le făcu semn blondelor sale să se retragă în altă încăpere și am rămas numai noi doi.

------------------------------------------------------------------------

Sper că v-a plăcut! Îmi pare rău că a durat mult până l-am postat, dar eu scriu cam greu pentru că inspirația are ceva cu mine și se cam ascunde :)). Să știți că nu mă supăr dacă comentați sau votați, sau ambele! 

Capitol dedicat Clarissei pentru că... Nu știu, pur și simplu simt că vreau să ii dedic ei capitolul ăsta!