Loneliness hurts like fuck

Capitolul 17

Se tot aud țipete de bărbat de la parter, dar încă nu înțeleg dacă e real sau sunt atât de obosita și încă visez.

Țipetele se aud din ce - in-ce mai tare și nu știu care este motivul.

Cobor la parter și o vad pe Samantha cum încerca să îl calmeze pe tata care tipa ca un disperat in telefon.

'Nu ma interesează! Eu nu pot pierde asta!' spune el țipând.

' Îmi pare rău, Trevor, dar nu ți-ai achitat datoriile, acum trebuie sa plătești!'

'Asculta! Îți dau banii mâine! Nu știu cum fac rost de ei, dar ii fac!'

'Asa ai spus și acum 10 ani, Trevor! Îți vom lua casa. Dar, exista posibilitatea de a face rost de ea înapoi dacă vei plăti in următoarele 2 luni.' se aude din difuzor.

'Voi face rost de banii aia!' spune tata.

'Succes! Ai 24 de ore sa te muti împreună cu familia ta din casa.' spune omul și închide.

Care-i faza cu casa și cu acest om? Chiar nu înțeleg și am o grămadă de presupuneri.

'Oh, Cassie.. Nu te-am văzut acolo! Bănuiesc ca ai întrebări.' spune ea parca extenuata din cauza a ceea ce se întâmplase acum 30 de secunde.

Eu ii dau afirmativ din cap, iar aceasta îmi face semn sa ma așez pe canapea.

'Cassie.. Cum sa ți spun.. Tatăl tău a pierdut casa... Avea niște datorii foarte mari... Ne vom muta de aici. Va fi greu sa găsim un apartament in Los Angeles, dar nu avem încotro. Fa-ți bagajele.' spune ea trista.

Sunt într-un total șoc. Cum adică a pierdut toți banii? Sunt bani făcuți de mine totuși.
Dau afirmativ din cap și ma îndrept către camera mea sa mi fac bagajele.

*dupa o zi*

Mi-am făcut bagajele, iar acum aștept la parter sa mi se ia bagajele și sa aflu unde vom sta.

'Haide, Trevor. Asta este, se mai întâmplă. Nu te uita înapoi. Copil mic!'ii spune Samantha tatei în gluma, făcându-l sa zâmbească.

Ma mir ca tata zâmbește. N-a mai făcut-o de ani buni. Și poate îl vad beat și ca zâmbește din cauza beției uneori, dar cu zâmbete adevărate când nu e în stare de ebrietate nu am avut de aface în ultimii ani.

'Bine, iubito. Ai dreptate. Cassie, astea îți sunt bagajele? Doar astea? 'întreabă tata.

'Da.' spun eu scurt.

'Cam puține pentru o fata' intervine Samantha și chicoteste.

Are dreptate, dar eu nu îmi permit nu știu ce haine scumpe sau chestii de genul. Am nevoie de multe, dar toți au nevoie de câte ceva, nu-i asa?

'Samantha, am o întrebare.' ii spun eu.

'Da, Cassie, ce s-a întâmplat?' spune ea calm.

'Unde vom merge?' o întreb eu timida.

'Oh, pai eu cu tatăl tău am stabilit sa nu suferi mutări din apartament în apartament, pentru ca situația este complicata. Asa ca te vei duce la casa unei prietene de a mea. Are un băiat cam de vârsta ta și încă doi copii.' imi spune ea. 'Ești de acord?'

Ma bucur ca ma întreabă de părerea mea. Tatei nu-i ar fi plăcut nici măcar o privire urata din partea mea. Îmi rezolva atitudinea cu o singura palma. În fine, da, sunt de acord pentru ca n-as vrea sa ma mut și tot mut mereu.

' Da, este ok. 'ii spun eu și ii arunc un mic zâmbet.

Ieșim din încăpere, iar eu ma uit la casa în care am copilărit. Pare simpla fără lucrurile noastre în ea. Și chiar asa este. Acum mi se pare mai spațioasă. Dacă ma gândesc mai bine, nu-mi va fi dor de locul acesta. Chiar dacă nu-i frumos ce zic, e adevărul. Tavanul mereu îmi amintea de tâmpeniile și suferințele prin care am trecut, și ma cam enervează chestia asta.

Urcam în masina tatei și mergem spre casa acelei doamne, prietena Samanthei.

*

Samantha ciocanește în usa vilei prietenei ei. Este o vila foarte frumoasa. Este și îngrijită, iar gradina arata ca în povesti.

Usa se deschide și pe ea își face apariția o doamna drăguță, la fel ca Samantha, decenta și pare tânără.

'Cassandra, ce faci? o întreabă Samantha pe prietena ei la care voi sta.

'Bine, tu?'

'Bine. Voi lăsa bagajele și voi pleca.

Samantha îmi da valizele și ma îmbrățișează drăguț la sfârșit.

' Mulțumesc! 'spun eu uitându-mă timid la Samantha, iar apoi la Cassandra.

' Cu plăcere, scumpo. A 2a ușa la dreapta! 'spune Cassandra și îmi zâmbește.

*

Acum îmi aranjez lucrurile in dulapuri. Camera este minunata.
Deodată bate cineva la ușa.
Oare cine?

...................................

Heyy! Cine credeți ca este?