Loneliness hurts like fuck

Capitolul 104

Mana imi aluneca pe gresia rece si dupa ce o trag inapoi, sub prosop, imi deschid ochii si ma uit către geamul de dimensiuni mici al baii mele.

O nouă zi in care voi sta închisă aici!

Si prin 'o nouă zi' vreau sa spun ca sunt închisă aici de două zile. Am evitat să ies din baie. Nu am mâncat nimic de două zile, am avut doar două sau trei bomboane in buzunar pe care le am mâncat.

Am băut apa in continuu ca sa nu simt cum mi se strânge stomacul.
Mi am întins trei prosoape pe jos si mi am facut un 'pat' in care am dormit foarte prost. Ma dor toate oasele.

După ce a plecat Adam de la mine din camera, am umplut cada cu apa fierbinte si am stat acolo, până s a racit. Cred ca am stat vreo patru ore în cada, jucându ma in continuu cu apa cu ajutorul unui recipient de șampon pe care l am golit.

Rănile nu sunt adânci, dar nici mici, dar ceea ce ma 'bucura' cel mai tare este ca nu sunt suficient de adânci încât să lase cicatrici.

Nu le am dezinfectat, deși ar trebui. Am incercat sa fac asta, dar de fiecare dată când atingeam pielea din jurul rănilor, izbucneam in plâns. Nu puteam sa fac asta si stiu ca nu sunt in stare sa o fac eu.

Matt venit in camera mea dupa ce am iesit din cada. M a intrebat de ce stau inchisa acolo, apoi a banuit ca s a intamplat ceva la intalnirea mea cu ... Theresa. Toată discutia noastră a decurs astfel:

'Ai aflat, nu i asa?' a intrebat, iar eu am inceput din nou sa plâng.

'Da.' i am raspuns dupa un minut.

'Imi pare rau ca nu ti am spus, credeam ca e mai bine dacă îți spune mama asta.'

'Pleaca, Matt. Nu vreau sa vorbesc cu nimeni.'

'Inteleg ca ai nevoie de timp, e ok, dar am inteles ca stai aici de la ora 6 dupa-amiaza si ....'

Acolo s a oprit. L a sunat telefonul si mi a spus că trebuie să plece urgent si si a cerut scuze.

Apoi Samantha a intervenit si a aflat de asta. A stat lipită de usa in jur de o ora, plângând si cerandu si scuze repetat.

Voiam să o opresc si sa ii spun ca nu este vina ei pentru ce s a intamplat si ca ii multumesc pentru ca a avut grija de mine in tot acest timp, dar nu am fost in stare sa scot un cuvant pe gura. Eram atat de slabita si nu aveam putere nici sa plang. Ma simteam extrem de slaba, asa ca tot ce am facut a fost sa ma intind pe prosopul intins peste covor, sa imi pun capul peste un prosop pe care l am mototolit si m am învelit cu un un prosop.

Imi era frig. Foarte frig. Nu voiam să îmi pun hainele pe mine. Aveau sânge pe ele. Le am pus în coș. Imi era frica sa ies din baie si inca imi este frica. Ma rog, prosopul pe care il foloseam pentru a ma înveli era destul de lung si avea o lățime de un metru, asa m am descurcat.

Samantha adormise si ea, intr un final si ne am trezit amândouă, ieri, înțepenite. Chiar imi pare rau ca a dormit asa, dar indiferent de asta, eu tot nu aveam putere de nimic. Apoi ea m a intrebat daca m am trezit si tot ce am facut eu a fost sa murmur un simplu 'mhm'.

A insistat să ies de aici si sa vin jos in bucatarie pentru a mânca. Eu nu i am raspuns. Nu aveam putere.
Apoi am auzit cum s a ridicat in picioare si dupa cateva secunde in care am auzit niste sunete de oase pocnite care m au făcut sa ma simt vinovată, am auzit usa deschizandu se.

A revenit după jumătate de ora si mi a adus ceva de mâncat. Mi a spus: 'Trebuie sa manânci, Cassie. O sa te imbolnavesti. Stiu ca poate te a afectat asta cam tare, dar sa stii ca sunt aici sa vorbim, daca vrei. Nu o sa plec.' . Apoi iar s a așezat lângă ușă.
După o oră mi a spus: 'Bine. Poate nu vrei sa ma vezi. Dar trebuie să mănânci, asa ca ti am lăsat mâncarea pe masa si ma voi intoarce intr o ora. Sper sa iesi si sa mananci.' .