Sărut de ciocolată

2

- Și apoi să vezi, acel tort a zburat direct în fața acelui bărbat.

Ellen începu să râdă alături de David, Gwen si Marry. Totuși lui Karen nu îi era deloc a râde. Seara trecută înainte de culcare căută unele informații despre Hanna, iar nu mică îi fu mirarea când observă că acel "domn arogant" era fratele ei Hodge Turner. Totuși nu îi părea rău de nimic. De fapt era de părerea ca el e cel care trebuie să își ceară scuze pentru neobrăzare.

- Bine, pauza de bârfă a luat sfârșit. La muncă! Ellen ajuta-l pe David cu comenzile, iar noi ne întoarcem în bucătărie.

Toți au oftat vizibil nemulțumiți, însă ea doar zâmbi. Trebuia să fie o șefă strictă, uneori.

Imediat cum intră în bucătărie își auzi telefonul sunând. Se apropie de el și privi uimită numele de pe ecran. Se gândi câteva secunde apoi intră în cabinetul său și răspunse.

- Buna ziua, doamnă Parker, dacă sunați în legătură cu tortul stricat am trimis dimineață banii înapoi... nu reuși sa termine căci auzi un surâs.

- Cred ca până la nuntă vei învăța să îmi spui pe nume, în primul rând, în al doilea îmi pare extrem de rau pentru ceea ce s-a întâmplat la petrecere, iar banii care i-ai transmis deja i-am întors. Iar în al treilea și cel mai principal rând noi două trebuie să discutăm detaliile tortului meu de nuntă.

Karen era șocată. Nu îi venea să creadă că dupa tot ce se întâmplă ea încă mai dorea un tort făcut de ea.

- Karen? Mai esti pe fir?

- Eu, da...

- Deci doream să te întreb, pot sa vin să discutăm detaliile pe la șase, maxim șapte?

Karen șopti un "da" bâlbâit apoi auzi cateva cuvinte ca prin ceață și puse receptorul. Era șocată, foarte șocată. Luă câteva înghițituri de apa și se întoarse în bucătărie. Nu le spuse nimic fetelor și își luă pe ea șorțul. Munca nu aștepta, iar eclerele nu se fac singure.

***

Era aproape ora șapte, iar Hanna nu mai veni. Deși nu credea ca o lăsă baltă, totuși chiar dacă o făcu era să înțeleagă. Mai ales dupa ceea ce se întâmplă la petrecere.

- K, nu o să îți vină să crezi cine a intrat în cofetărie numai ce...

- Hanna?

Ellen dădu aprobator din cap, însă nu mai reuși să spună nimic, deoarece în bucătărie intră Hanna alături de Hodge, iar șocul ei era foarte vizibil.

- Karen!

Hanna se apropie să o îmbrățișeze, însă ea îi făcu semn să se oprească.

- Ar trebui sa discutăm la mine în cabinet. Ellen condu-i te rog, iar eu ma schimb și mă alătur în câteva minute.

Ambii au dat din cap, iar Ellen le făcu semn spre ușă.

Karen se schimbă rapid și se îndreptă spre cabinet. Auzi cum David o întreabă în șoaptă cine e Hodge, însă nu îi răspunse. Știa deja ca imediat cum Ellen va ajunge la David îi va povesti totul cu lux de amănunte.

Intră în cabinet și se așeză pe scaun. Își ceru scuze de reținere și îi zambi Hannei. În timp ce încerca cât e asta de posibil sa evite privirea lui.

- Deci, Hanna în primul rând pentru câte persoane e nunta? Așa voi putea mai ușor să mă orientez ce variante să îți propun.

- Va fi o ceremonie restrânsă doar treizeci de persoane. Cei mai apropiați, însă pe lângă tort vreau ca tu să te ocupi de candy barul de la petrecere.

- Deci un tort cu trei etaje, da?

Ea întrebă și își deschise laptopul. Deschise mapa cu poze ale torturilor de nunta și îl întoarse spre Hanna.

- Dacă îți place ceva de aici îmi poți spune. Dacă nu, atunci putem alege ceva împreună.

Auzi un pufăit așa că se întoarse spre sursă. Mai ales că era deja iritată de modul în care bate nervos cu degetele în masă.

- Vă deranjează ceva, domnule? Întrebă ironic și auzi un chicotit din partea Hannei.

- Acum că ai observat în sfârșit ca sunt și eu aici ai putea vorbi cu două persoane? Nu doar cu Hanna?

Karen pufăi iritată.

- Sunteți soțul ei?

- Poftim? Întrebă acesta vizibil încurcat. Sunt fratele ei!

- Exact fratele, de aceea cred ca Hanna poate și singură să decidă asupra tortului de nuntă.

Cu aceste cuvinte se întoarse spre Hanna și o întrebă dacă alese ceva. Ea dădu negativ din cap și se ridică de pe scaun. Se scuză și ieși să răspundă la telefon, iar ea rămase singură cu Hodge. Îi arunca o privire scurtă, apoi se întoarse spre ecranul laptopului. Auzi din nou cum acesta începe să bată cu degetele nervos în masă.

- Vă rog să încetați! Acest sunet mă deranjează.

- Pe mine tot m-a deranjat gestul tău de ieri.

Karen doar își dădu ochii peste cap și îi zambi.

- Ei bine, domnule eu tot aștept niște scuze. Mi-ați insultat sora.

- Îi datorez scuze surorii tale nu ție. Pe când tu m-ai insultat în fața tuturor invitaților.

Ea pufăi și se ridică de pe scaun. Își repetă în gând cât e de idiot și scoase din niște sertare niște mape pe care le aranjă frumos.

- Eu încă îmi astept scuzele.

Hodge ii exclamă cu un zambet care probabil ar fi topit-o deja, dacă nu ar fi știut cât e de nemernic. Nu îi răspunse ci continuă să își aranjeze lucrurile pe birou, ceea ce observă că începe să îl irite.

- Deci, aceste eclere sunt delicioase! Hanna exclamă fericită când intră cu o farfurie plină de dulciuri în birou. Nu m-am putut abține să nu gust nimic.

Karen zâmbi, iar Hanna luă o prăjitură și i-o dădu lui Hodge.

- Doar gust-o, e magnifică! De fapt vreau de toate la nuntă.

- Hanna, stai jos și termină de mancat, apoi vom putea hotărî mai exact ce îți dorești. Cât despre aroma tortului poți veni la sfârșit de săptămână la o degustare. Apropo, când e nunta?

- Peste o lună, data de 10 mai.

Karen aprobă și își notă în carnet. După alte câteva discuții notițele deja începeau să se înmulțească. Hanna avea extrem de mult idei.

- Deci, cred că pe astăzi asta este tot. Vineri, vom discuta celelalte detalii.

Karen se ridică în picioare și se apropie de ei pentru ai conduce. Simți privirea insistentă a lui Hodge, însă hotărî să o ignore. Îi conduse până afară, iar Hanna o îmbrățișă strâns și îi șopti un "mulțumesc". Urcă în mașină, iar bărbatul îi mai aruncă o ultimă privire înainte de a-i părăsi raza vizuală.