Sărut de ciocolată

8

Hodge parcă mașina în garaj și opri mașina. O privi pe Karen cum doarme în dreapta sa și zâmbi. Îi privi părul care odată era creț și nu se putu abține fără a nu-și trece mâna prin el ușor. Karen simți așa că deschide ochii încă buimacă.

- Hodge?

- Am ajuns, îngeraș.

Karen îl privi câteva secunde apoi deschise ușa de la mașina să coboare. Hodge ieși și el, apoi o privi amuzat cum încearcă să iasă. Se apropie de ea și îi întinse mâna, iar fata nu o acceptă buimacă.

- Mă descurc și singură, îi spuse ea mofturoasă.

Hodge făcu doi pași mai în spate pentru a o lăsa să iasă singură, însă fata imediat se împiedică de propriile picioare și își ridică privirea spre el.

- Cred ca totuși nu mă descurc singură, vrei să mă ajuți?

Un zâmbet apăru pe buzele bărbatului. Era adorabilă, de la femeia strictă și uneori rece, deveni un copil adorabil, iar el ar fi mințit dacă ar fi spus că nu îi place. O strânse ușor de mână și o sprijini ca să poată ieși din automobil. Îl lovi un ușor miros de alcool și nu putea înțelege când femeia din brațele sale reuși să consume atât.

O conduse până în casă, iar Karen aproape se împiedică la intrare.

- Îmi pare rău, Hodge, băutura și tocurile mă fac mai neîndemânatică.

Fata începu să râdă de la propria remarcă, iar Hodge o ajută să își dea jos din picioare acei papuci atât de incomozi. Îi făcu semn să îl aștepte la ușă și se întoarse rapid cu o pereche de papuci de casă violeți.

- Îți place culoarea violet? Credeam că ai auzit doar de culorile negru, albastru și gri, reeșind din costumele tale.

Karen din nou începu să râdă de propria replică, apoi rapid își duse mâna la gură de parcă ar fi înțeles ce tocmai spuse.

- Îmi pare rău, nu am vrut să sune așa.

- Nu sunt ai mei, Hanna i-a cumpărat pentru a-i încălța atunci când vine să mă viziteze.

Ea doar îi încălță și nu mai spuse nimic. Privi în jur și abia atunci reuși să vadă cu adevărat imensul living care i se întindea în față. De fapt în acel moment i se părea uriaș. Hodge o luă de mână și o conduse apoi până în bucătărie. Turnă într-un pahar apă, apoi dintr-o cutie scoase o pastilă și i-o întinse.

- Așa îți va trece mai ușor durerea de cap.

Karen doar încuviință și înghiți rapid pastila.

- Eu revin imediat, așteaptă-mă aici te rog.

Karen doar aprobă, iar Hodge dispăru din bucătărie. Karen o studie rapid și reuși să și-o reamintească. Nu era aproape nimic diferit față de ultima oară când fu acolo la petrecerea lui. Privi cum totul era așezat la locul său perfect, însă ceva îi distrase atenția. Se apropie de blat mai bine și luă în mână sticla de vin. O admiră câteva secunde, apoi observă că deja era începută. Poate că dacă nu ar fi fost sub influența alcoolului nu s-ar fi atins de acea sticlă, însă în acea secundă alcoolul îi dicta ce să facă. Așa că imediat luă un pahar de pe masă și își turnă. Îl învârti în pahar apoi îl mirosi așa cum făceau marea majoritate din cei care se presupunea că se pricep în vinuri, apoi luă o înghițitură. Simți gustul dulce și plăcut al vinului, așa că următoarea înghițitură fu una mai mare, iar în mai puțin de o minută bău tot paharul, așa că își mai turnă unul.

Când se întoarse Hodge o găsi cu paharul în mână. O privi câteva secunde uimit apoi se apropie de ea făcând zgomot în bucătărie. Karen tresări speriată și scăpă imediat paharul din mână.