Stapana vampirilor 2

Capitolul 1

Am coborat din avion, am ajuns in aeroportul din orasul meu natal, aveam cateva bagaje la mine, ce nu le mai puteam tine in mana. La aeroport trebuia sa vina Vanesa impreuna cu viitorul ei socrul. Nu vroia sa imi spuna cine este viitorul ei socrul. Eram atat de curioasa, mai ales pentru ca noi doua suntem ca surorile.

Am iesit afara din aeroport si am ramas uimita cat de mult s-a schimbat orasul avand in vedere ca aici traiau vampirii, cei care la un momentdat l-au distrus. O vad pe Vanesa din departare, iar in spatele ei era chiar tatal lui Drake.

- Amandaaaaaa. O aud cum striga dupa mine de la un kilometru.

- Daaa, eu sunt.

- Ce frumoasa te-ai facut draga mea.

- Tu vorbesti uitate la tine cat te-ai schimbat.

- Buna draga ma.

- Sarumana. Voi ce faceti impreuna?

- Pai ti-am spus ca vin cu viitorul meu socru.

- Doar nu...

- Ba da. Ma marit cu Austin.

- Dar cum ?

- In timpul ce tu erai plecata am relaizat, ca eu sunt sufletul lui pereche.

- Cat ma bucur pentru voi, si o iau in brate.

- Dar tu Amanda, ti-ai gasit pe cineva?

- Nu. Stii doar ca inima mea este a cuiva, caruia nu ii pasa deloc de mine si mai ales stii ca inca sunt maritata.

- Da, chiar asa ce casnicie la distanta a-ti mai avut. Au trecut 4 ani decand ai plecat.

- Stiu. Au trecut atat de repede.

- Acum haideti sa mergem la hotel pentru ca vreau sa ma cazez.

- Cum sa te cazezi la hotel vei veni si vei sta la noi. Doar esti nora mea.

- Nu pot. Acolo este Drake probabil cu vreo iubita de a lui.

- Drake, draga mea, nu are pe nimeni, de cand ai plecat tu el nu am mai iesit aproape deloc din casa, sta toata ziua si se uita la o poza de a ta si plange in continuu, cerandu-I scuze pozei pentru toate gresesile.

- Da de parca asta ar rezolva ceva.

Mi-am luat bagajele si ne-am indreptat spre masina, spre uimirea mea la volan era Ausitn care cand m-a vazut a sarit la propiu pe mine doborandu-ma la pamant.

- Scumpa mea cumnata.

- Scumpul meu cumnat.

Ne urcam in masina si pornim catre casa lor. Austin imi tot spunea cat e de fericit ca Vanesa este sufletul lui pereche ,dar nu il ascultam pentru ma gandeam in continuu, la momentul in care il voi vedea pe Drake din nou.

O frana puternica ma trezi din ganduri.

- Ce s-a intamplat?

- Am ajuns.

- Si trebuia sa pui frana asta?

- Pai te-am tot strigat, dar tu nimic. La ce te gadeai?

- La nimic.

- Ei na. Ne minti pe noi care stim sigur ca te gandeai la Drake.

- Intram in casa tremurand la gandul ca Drake ar putea aparea de undeva. Vanesa a urcat cu mine sa imi arate unde voi sta, cand din camera alaturata s-a auzit o bubuitura. Aceea era camera mea si a lui Drake. Fugim in camera cand il vedem pe Drake pe jos plin de sange.

- Ce naiba s-a intamplat aici?

- Amanda. Pentru un moment ramane blocat.

- Da eu sunt.

- Te-ai intors iubita mea.

- Nu m-am intors la tine, m-am intors la familia mea.

- Iarta-ma te rog.

- Pentru ce? Ca mai inselat de nenumarate ori sau pentru ca m-ai inselat in ziua nuntii ?

- Toate.

- Nu.

Am intors si am iesit din camera, o lacrima se prelingea pe obrazul meu. Imi fusese atat de dor de el. Nu stiam cum sa ma abtin sa nu izbucnesc o avalansa de lacrimi.

D.p.v .a lui Drake

Cand am auzit vocea ei, parca ceva din mine a renascut. M-am intors uimit cand am auzit-o strigand. Inca ii pasa stiu ca ii pasa altfel nu ar fi strigat asa.

Era singurul lucru de care aveam nevoie ca sa imi revin si insfarsit dupa 4 ani o am din nou aici. Suntem casatoriti, este sotia mea si voi face si imposibilul doar sa o fac fericita, dar inainte trebuie sa ma ierte.

D.p.v al Amandei.

Sunt in camera mea intinsa pe pat cu gandul doar la Drake. Il iubesc, nu voi nega asta dar nu il pot ierta pentru tot ce mi-a facut. Atatia ani puteam sa fiu fericita alaturi de el dar el a ales sa ma insele la fiecare ocazie.

De data asta nu il voi mai ierta oricat de mare ar fi iubirea mea fata el. Probabil toti cei din casa ma vor ura.

Am iesit din camera cu frica sa nu ma intalnesc cu el. Dau sa cobor scarile cand dupa colt apare el.

- Fa un zgomot omule. Vrei sa mor de inima?

- Nu mori, esti vampire.

- Marele doctor.

- Daca ai terminat cu glumele, haide sa mergem la masa.

- Eu cu tine nu merg.

- Esti sotia mea Amanda.

- Si ce asta iti da dreptul sa imi spui ce sa fac.

- Nu.

- Ai vazut, dute inainte.

- Bine, morocanoas-o.

- Ce ai spus?

- Nimic.

- Sper.

Coboram in liniste scarile, si intram impreuna in bucatarie toti raman uimit cand ne vad impreuna, Vanesa cum e mai blonda de felul ei cand ne vede vine si sare la mine in brate.

- Cat ma bucur ca v-ati impacat.

- Nu ne-am impacat.

- Dar a-ti venit impreuna.

- Da pentru ca domnul aici de fata ni-a tras o sperietura pe cinste.

- Sa stii ca te aud.

- Stiu, ma bucur ca auzi.

- Mda. Tu si glumele tale.

- Amuzante asai?

- Da foarte, nu mai pot.

Gata copii haideti sa mancam si sa ne punem la somn ca a fost o zi lunga pentru toti. Mancam liniste, eu termin prima, ma scuz si urc in camera mea unde ma inched cu cheia sa nu ii vina vre-o idee omului de dincolo. Ma schimb de haine si ma intend in pat, unde somnul ma ia imediat.