Stapana vampirilor 2

Capitolul 5

Pe canapea era persoana pe care o urasc cel mai mult pe lumea asta, cine altcineva inafara de nenorocita de Tania. Eram socata ca inca traieste. Ma uitam la ceilalti si se se pare ca erau la fel de socati ca si mine.
- Ce cauti aici?

- Sa ma razbun. 

- Pe cine? Stai sa ghicesc pe mine. 

- Bingo.

Eram gata sa ii zbor la gat sa o omor acum definitiv, dar doua brate ma cuprind. Drake incerca sa ma calmez soptindu-mi ca ma iubeste, dar nu ii reusea, vroiam sa o omor cu adevarat.
-Dispari.
- De ce? Sa ramai tu cu Drake.
-Drake nu a fost niciodata al tau.
- A fost pana sa apari tu.
Deja intrece orice masura acum ori niciodata o voi omora. Eram al naibii de pregatita sa sar pe ea, dar cineva mi-a luat-o inainte, Vanesa, se pare ca, gandim la fel. Vanesa era deja deasupra ei. Vroiam sa sar in ajutorul ei dar Drake nu ma lasa.
- Lasa-ma sa o ajut.
- Nu.
- De ce? Inca ai sentimente pentru ea ?

- Nu! Stii foarte bine ca doar pe tine te iubesc.

- Atunci de ce nu ma lasi sa o omor. Vreau sa o vad cum se duce in iad.

- Amanda termina. 

- Nu, Drake nu o mai las asta este ultima data cand se mai baga in viata mea. M-am tras din bratele lui si am mers catre Tania, dar cand am ajuns langa ea am vazut-o cu ochii inchisi, mi-am intors privirea spre Vanesa care tremura. Vanesa a omorat-o in locul meu. 

- Nu am vrut sa se intample asta, soptea Vanesa cu lacrimi in ochi.

- Stai linistita toata lumea isi dorea, sa o vada moarta nimeni nu va afla ca tu ai omorat-o. 

Am ridicat-o pe Vanesa de pe podea si am dus-o in camera ei. M-am intors la Drake care statea langa corpul Taniei si plangea. Stai ce plangea?

- De ce plangi ma rog?

- Totusi nu merita sa moara. 

- Totusi tu chiar mai simti ceva pentru ea?

- Nu!

- Si atunci de ce mama naibii plangi dupa ea. Cine naiba e sotia ta eu sau ea?

- Tu.

- Si? 

- Si ce?

- De ce dracu plangi dupa ea. Esti atat de orb incat tu nu vezi cate a incercat sa faca sa ne desparta. 

- Dar totusi.

- Totusi credeam ca te-ai schimbat dar tot un nenorocit ai ramas. Nu stiu de ce am crezut ca impacandu-ma cu tine va fi bine. 

- Ce vrei sa spui?

-Ca a fost o greseala. Mereu ai fost o greseala in viata mea desi suntem suflete pereche. 

- Amanda doar nu vorbesti serios.

-Ba da vorbesc foarte serios.

- Inceteaza odata cu toate astea nu ne vom mai desparti niciodata.

- Asta sa o crezi tu. 

Am fugit la noi in camera si mi-am luat bagajele deja sunt satula de toate cacaturile lui.  Ce s-a intamplat cu noi? De ce nu putem fi fericiti niciodata, tot timpul intervine cineva. Poate nu am fost sortita la fericire. Habar nu am. 

- Amanda daca pleci ma omor.

- Iti pun eu ata la gat? 

- Nu glumesc.

-Nici eu vrei sa te arunc de la etaj?

- Amanda. Am tresarit cand l-am auzit ca urla.

- Ce dracu urlii asa?

-Intelege odata pentru totdeauna noi nu ne mai despartim altfel ma omor.

-Ok. Adu-mi ata aia ca ti-o pun eu in gat si gata am rezolvat problema. 

- Esti nebuna.

-Deaia ti-o placut de mine. 

- Da exact deaia.

- I-am scos limba si am iesit din camera.

Ii aud pasii in spatele meu si ma intorc catre el. Ne priveam in ochi buzele noastre se apropiau tot mai mult pana sau unit. 

- Drake... 

-Amanda..

- Ar trebui sa terminam.

-Nu! Vom continua sa fim impreuna nu vreau sa te mai pierd. 

- Dar Tania.

-Tania nimic. Tania nu exista pentru mine. Tu esti singura femeie din viata mea si singura care conteaza. Tu esti femeia pe care eu o iubesc. 

-Si eu te iubesc. 

L-am luat in brate si l-am mai sarutat odata, nu stiu cum ar fi fost viata mea daca nu aparea Drake in ea. Sufletul meu pereche este aici in bratele mele, desi mereu imi vine sa il parasesc mereu ma intorc la el.