19

308 23 7
                                    

Mă aplec ușor pentru a-mi închide catarama sandalelor și mă ridic de pe scaun pentru a mă privi puțin în oglindă. Stând pe lângă acești oameni am învățat că termenul de "prea elegant" nu există, așa că încerc. Mă dau cu puțin parfum și inspir adânc. "Poate că Thomas este alegerea corectă. Poate că el este exact ce-mi trebuie."
O bătaie ușoară în ușă mă întrerupe din analizarea deciziilor pe care ar trebui să le iau cu privire la viața-mi amoroasă.
La fel de ușor apăs pe clanța ușii și o deschid. Oftez când ochii lui Arthur îi întâlnesc pe ai mei și încerc să rămân calmă.

- Briana.

- Arthur...

- Se poate ? Întreabă și face un semn cu mâna spre cameră.

- Nu știu dacă ar fi înțelept.

- Nu te voi reține mult. În orice moment Nina va fi gata și aș fi vrut să discutăm puțin despre oamenii de mâine.

- Credeam că de asta cinăm împreună în seara asta. Cumva în transă deschid ușa și îi fac loc să intre. Trântesc ușa puțin mai tare decât aș vrea și rămân cu privirea la el. Analizează puțin camera, priveliștea și într-un final se oprește cu privirea la mine.

- Ești...

- Sunt. Spuneai ceva despre oamenii de mâine. Îl întrerup.

- Corect !

- Nu-ți... Nu vă faceți griji domnule Moore, totul este sub control. Danielle mi-a trimis fiecare dosar al fiecărei persoane, al fiecărei firme. Știu cine ce face, deși eu acolo voi fi doar sa vă dau la mână ce aveți nevoie și eventual o apă sau o cafea.

- Știi bine ca treaba cu cafeaua nu îmi place. Spune zâmbind, cumva încercând să destindă atmosfera.

- Dacă asta este tot, cred că am putea coborî. Însă nu apuc să mă întorc complet spre ușă căci îmi prinde încheietura mâinii și mă trage cu putere spre el. Mă lovesc cu pieptul de pieptul lui și rămânem lipiți pentru câteva secunde. Mă retrag puțin însă strânsoarea lui nu-mi dă voie sa plec prea departe. Cealaltă mâna îi este așezată pe talia mea.

- Briana...

- Arthur... respiratiile noastre se întâlnesc și simt fiecare răsuflare a lui pe buze.

- Ești superbă! Un zâmbet trist îi apare  pe buze, iar mie o lacrimă în colțul ochiului.

- Lasă-mă, te rog...

- Nu vreau să-ți dau drumul. Spune încleștându-și și mai tare mâna pe talia mea.

- Nu, lasă-mă de tot. Lasă-mă să trăiesc, lasă-mă să fiu fericită.

- Cu Thomas ? De data asta îmi dă drumul, iar nervii se resimt în vocea lui.

- Cu oricine altcineva, cu oricine înafară de tine. Tresare surprins la auzul cuvintelor mele și până să-mi dau seama iese val vârtej din cameră, lăsându-mă din nou singură.

Îmi scutur ușor fusta, îmi șterg lacrimile încercând să nu distrug machiajul și ies din cameră. După ce ușa se închide în urma mea îi aud vocea lui Thomas.

- A, bun. Coborâm împreună. Entuziasmul vocii lui mă face să zâmbesc. Ca un adevărat domn îmi întinde brațul și îl cuprind timidă.

- Așa se pare. Îi zâmbesc și coborâm împreună scările.

- Arăți minunat !

- Mulțumesc !

- Ești bine ? Întrebarea mă ia pe nepregătite. Dau din cap și imediat ajungem la masa unde sunt deja așezați Arthur și Nina.
Nina ne face entuziasmată cu mâna și ne așezăm în fața lor la masă.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 06 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Psihologul...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum