Îndrăgostită de Gemeni

Capitolul III "Mereu aici"

                  
               "Fără tine zilele sunt negre,
Dar speranţa îmi dă putere! "

             Sufletul meu ,de Alina Farcaș

                               *

          Cuvintele doctorului îmi răsunau în minte, sporindu-mi lacrimile,"se află în stadiul III de comă, asta însemnând că va dura ceva până îşi va reveni.Te poate auzi,dar îţi poate răspunde doar prin mişcarea ochilor sau mici reflexe ale degetelor,se află la terapie intensivă, nu poţi sa-l vizitezi când vrei şi nu poţi sta cu el tot timpul ,îmi pare rău,insa acestea sunt regulile.Părinţii lui sunt aici,poţi merge acasă să te...schimbi,spuse  puţin jenat.
         Am aruncat o privire asupra mea şi am realizat cum sunt îmbrăcată.
Aveam două ghete, de culori diferite în picioare, părul îmi era ciufulit la cât îmi trecusem mâinile prin el,aveam tricoul de la pijama, o pereche de colanţi verzi,pentru yoga şi paltonul gri, un Bau-Bau al modei în persoană.
         Asisentele alergau ,trecând  în grabă  pe lângă mine, îndreptându-se spre diferite saloane,spre fericirea mea,erau prea ocupate să mă observe datorită îndatoririlor la locul de muncă. Mi-am sprijinit palmele de pervazul unui geam, privind pe fereastră cum totul devine acoperit de o pătură albă şi pufoasă.
Fulgii moi cădeau pe ritm de muzică, dansând uşor în vânt, decorând oraşul.
          Oamenii se grăbeau pe trotuare, îndreptându-se spre diferite locuri, gânditori , enervaţi de aglomeraţie, ignorând cu vechemență minunea ce se petrecea în jurul lor.În ultima vreme iarna, abia se mai simţea, curând aveam să uităm cât de frumosă poate să fie, datorită încălzirii globale despre care tot anunţau meteorologii.
           Am ieşit din spital, strângând mai bine de paltonul moale, alergând prin ninsoare spre maşină. Îi salutasem pe soţii McGregor, înainte să plec,spunându-le că voi revenii cât pot de repede, la care doamna McGregor adăugase, " draga mea, trebuie să fim puternici pentru Lucas, dacă ne-ar vedea atât de triste şi slabe, nu i-ar plăcea, odihneşte-te și încarcă-ți forţele,bine?"eu am încuviinţat din cap drept răspuns și m-am îndreptat spre ieşire.

   —Domnisoară White!Domnișoară, White!Abrianna!Un glas puternic ,mă strigă din spate. Un glas atât de cunoscut mie, încât lacrimile au început să cadă pe faţa mea, roşie, de la frig.Lucas!

            M-am întors ,privind în jur.Mintea îmi juca feste! Cum putea Lucas să mă strige, când el nu putea să respire fără ajutorul unui aparat.
Am oftat, îndreptându-mă spre maşina mea.
            Aveam impresia că cineva mă urmărea.Am grăbit pasul, uitandu-mă pe coada ochiului în spate. Un tip se oprise din mers, mergând spre mașina sa parcată, încercănd să deschidă portiera acesteia. Mi-am continuat drumul, spunându-mi că oboseala m-a făcut să devin paranoică, când i-am auzit din nou paşii, silueta tipului se reflectase pe vopseaua argintie ,a unei maşini, care parcase în ultimul spaţiu liber.La naiba! Am grabit pasul, înjurând în gând.
           Parcursesem toată parcarea şi tot nu mi-am găsit maşina,având pe urme şi un psihopat.M-am oprit din mers, aruncând  o privire în spate. Tipul dispăruse! Am răsuflat uşurată că am scăpat de o grijă şi m-am întors vrând să verific numărul ultimelor maşini din parcare, în speranţa că şi maşina mea se afla printre ele. Într-o clipă de neatenţie, am fost luată ostatică. Cineva îmi puse o batistă la nas,apăsând cu forţă,în timp ce îşi înfăşura celălalt braţ în jurul taliei mele.
           M-a zbătut  în braţele sale, încercând să atrag atenţia cuiva, însă ninsoarea abundentă îngreuna lucrurile.Nu-mi imaginam că voi ajunge vreodată într-o asemenea situaţie. Ce făcusem încât să primesc asta? Poate aveam să fiu violată sau nu aveam sa-i văd pe cei dragi, cel mai mult mă speria că îl voi lăsa singur pe Lucas.Oh,dragul meu,am oftat în gând, aș fi vrut să fii aici!Vederea mi se încețoșase şi somnul ma cuprinse.