Monstrul

I. Trezirea

              Corpul ei adormit era acoperit de o patură de un alb ca cel al zăpezii. Era inconstienta de 3 ore jumatate, anormal de mult pentru sedativul care-i fusese administrat. Camera mare în care se afla era mobilata în stil vechi, cu dulapuri si usi masive, de culoarea ștejarului, carceafurile erau cusute cu fire de ata aurie; totul era amenajat cu grija si atentie, astfel incat si cea mai mica greseala sa fie desfiintata.
           La pervazul camerei, un bărbat sumbru batea ritmic cu degetele pe lemnul tare, asteptand nerabdator si agitat urmatoarele momente. O frumoasa pasare cu pene colorate se aseaza gingasa pe rama geamului, cantandu-si frumoasa melodie ce trezea natura la viata si aducea pe fetele oamenilor zambete melancolice. Cu o rapiditate neobisnuita, capul purului animal fusese înlaturat de corp si aruncat în gradina cu trandafiri rosii. Ucigasul de puritate își scoase o batista alba, pe care era înscriptionat numele lui, și isi sterge nepasator lichidul rosu ce-i murdarea mainile. Era un om rau, fara viata si dragoste, un om care speria până si buburuzele, un om fara umor, fara carisma, fara sentimente. Ochii lui de culoarea smaraldului îți patrundeau sufletul si ti-l sfasia cum un lup înfometat își sfâsie prada; parului lui lung si cret, de culoarea maslinelor, ii contura fata înfioratoare si zâmbetul rautăcios pe care-l avea mereu pe chip.
              Un oftat puternic, apoi un pufait se aude din mijlocul camerei, locul unde statea trupul micutei fete. Nu dupa mult timp, ochii ei de culoarea cerului înnorat se deschid somnorosi si analizeaza perimetrul care o înconjoară. Cu o miscare rapida, sare speriata în varful patului și îl priveste pe omul din fata ei cu frica. Înima ei se auzea batand puternic de la un metru distanta, iar chipul ei frumos exprima doar groaza si durere. Ultimele ei clipe de luciditate și le amintea vag, dar stia foarte bine că seara trecuta plecase fericita de acasa spre majoratul prietenei ei, Melisa, unde bause cateva pahare de tarie.
           Lacrimi mari si rounde începeau sa-i ude fata palida, obrajii ei încalzindu-se din cauza temperaturii mult prea mari pe care o avea.
            -Buna dimineata, iubito! o voce groasa îi facu trupul sa tresara din toti rărunchii. Era pentru prima data cand îl observase pe barbatul care o privea cu interes.
            -Unde ma aflu? întreba speriata, în timp ce-si îmbratisa genunchii si suspina îngrozita.
              Pasii barbatului se auzeau pe podeaua rece. Era din ce in ce mai aproape si inima fetei era la o secunda departare de a sari din piept. O mângaiere tandra, dar totusi distanta, ii atinse parul negru si fin. Singurele zgomote care se auzeau erau respiratiile lor, una mai puternica si mai alarmata ca cealalta.
              -Vreau acasa! sopteste, incercand sa nu faca miscari bruște.
                -Asta iti va fi casa de acum! vorbi cu calm, oferindu-i o batista de pe noptiera de langa pat pentru a-si sterge lacrimile sarate.
                Cu mainile tremurande, despacheteaza bucata de material fin si-si tamponeaza usor pielea, care nici dupa o secunda era din nou umeda. Toate metodele de autoaparare erau inutile, nu stia unde se afla si cu cine avea de a face. Daca il ranea si dupa fugea spre usa ce parea sa duca spre iesirea din camera, ajungea intr-un loc ce ii era total necunoscut, asa ca hotara ca cel mai bine era sa incerce sa isi gaseasca telefonul si sa sune la politie, ca mai apoi sa isi contacteze parintii, ce erau sigur speriati si ingrijorati.
              -Va rog, tatal meu va plati cat cereti, doar lasati-ma sa plec, promit ca nu voi spune nimic nimanui!
              Rasul sinistru al barbatului îi accelera bataile inimii, ce erau deja rapide. Totul i se părea ireal; de fiecare data le raspundea în ras rudelor cand ii spuneau sa nu iasa din casa la lasarea intunericului.  Ei nu i se putea intampla asa ceva niciodata!
             Cotul ei ii lovi bazinul omului, ce se scremu de durere si ii eliberase parul, Janett sari spre usa si apasa pe clanta, dar spre  ghinionul ei era incuiata. Se opri in loc, respirand speriata. Facuse cea mai mare greseala din viata ei. Mainile bărbatului erau strans inconjurate in jurul ei, poate chiar prea strans. Respiratia lui ii atingea gatul fin si o facea sa tremure . Icni cand peretele mare ii lovi spatele puternic. Impactul fusese dur, aproape ca ii rupse coloana in doua, dar nu indeajuns de puternic incat sa ii provoace moartea.
           -Sa nu mai incerci niciodata sa pleci sau sa ma lovesti! silabisi fiecare cuvant, prinvind nepasator cum copila plangea de durere si frica. Elsker, pentru binele tau, asculta tot ce-ti spun ai totul va fi bine, veri fi fericita si vei avea tot ce-ti doresti!
           Acestea erau ultimele lui cuvinte pe care i le adresase inainte de a parasi încăperea. Plansetele de durere se auzeau pana în gradina, unde angajatii isi vedea de treaba nepasatori, de parca nimic nu se intamplase.  Aici avea sa ii fie sfarsitul!

Elsker=iubire