Monstrul

XXII. Șarpe

Atingea fiecare petală a florii cu gingășie, privind-o curioasă. Avea, ca trandafirii obișnuiți țepi, doar că aceștia erau mai mici și te puteai înțepa cu ușurință în ei.
-Sunt așa frumoși! murmură.
Nu erau mulți, în jur de cincizeci. Erau așezați, în stânga lângă acei albi și în dreapta, lângă acei roșii. Se părea că aceștia erau cei mai bine îngrijiți, deoarece pământul nu era uscat în jurul plantei.
Bărbatul o privea îndeaproape. Acum chiar era cea mai frumoasă femeie din lume, pentru el. Era mult mai satisfăcător s-o vadă pe ea zâmbind decât să privească televizorul timp de câteva ore.
Un sâsâit prelung se auzi dintre flori. Un șarpe, de aproximativ jumătate de metru sări la piciorul ei. Harry îi prinse rapid gâtlejul și-l aruncă înapoi, doar că mult mai departe.
Îi apucă mâna într-a lui și începu s-o tragă brutal spe intrarea în palat. Toată lumea îi spunea că era foarte împiedicată și era adevărat. În timpul mersului, piciorul stâng își pierdu ritmul și se duse în fața celui drept.
Genunchii ei făcuseră un contact dureros cu trotuarul cald. O usturau și deja se înorșiseră. Câteva pietre micuțe se lipiseră de pielea ei rozalie și deja începuseră să prindă forma lor.
Scânci dar se ridică rapid. Nu voia să pară neajutorată, chiar dacă în momentul acesta ar fi vrut să plângă sub pătură, cu nasul în pernă. Aproape alerga în urma lui, membrele ei scurte nu o ajutau deloc în acestă situație. Își dorea să fie una dintre acele femei înalte, cu picioare lungi și foarte atletice.
Creatura care o atacase nu era una normală, una din care văzuse la circ sau în magazinele mari, închise în cuști. Capul și coada lui erau roșu aprins și lateralul corpului era de un albastru șters, burta și spatele lui fiind negre. Avea solzi mari, mult prea mari pentru șerpii normali. Ochii lui îi priviseră înspăimântător de urât.
Oftă ușurată și se așeză pe pat când ajunsese în camera, care putea spune că era a ei.
-Ce s-a întâmplat afară? întreabă, jucându-se cu degetele.
-Un șarpe! dă din umeri bărbatul.
Știa că nu era un simplu șarpe dar nu voia să-l mai deranjeze. Văzuse câteva lucruri paranormale până acum, cum ar fi aripile lui, ciorile, piticii și elfii și încă era confuză. Voia să afle totul dar frica era mult prea mare. Nu știa dacă Harry se va enerva sau o va lovi dintr-un motiv necunoscut ei.
-Ce spui dacă ai lua masa cu mine în seara asta? Vreau să mă revanșez pentru lipsa mea la turul castelului! își drege vocea puțin emoționat.
-Sigur! aprobă scurt.
Interiorul ei urla de fericire. În primul rând pentru că nu trebuia să cineze singură și în al doilea rând pentru că lua cina cu bărbatul de care începea să se îndrăgostească, dar nu voia să recunoască.