Alex verifica pentru a doua oara daca coletul pe care l-a transportat pana in garajul brunetului este cel potrivit. Nu de alta, dar se mai intamplase ca -de la camion si pana la casa clientului- sa incurce coletele, luand destul de multe mustrari; atat de la Paul, cat si de la cei carora li s-au incurcat livrarile.
Cand acesta se asigura ca totul este in ordine, rupe dintr-un carnetel o foie de o culoare roz pal, ceea ce ar fi trebuit sa fie o chitanta, si i-o intinde brabatului care pana acum statuse la intrarea in garaj, uramarind atent fiecare miscare pe care o facuse Alex pe tot parcursul "misiunii lui imposibile". Si cand zic imposibila, nu mint. Ii era greu sa se concentreze cand era in permaneta in raza vizuala a acelui specimen frumos din ramura masculina. Nu de alta, dar se simtea intimidat. Fiind, practic, expus total acestuia.
-Multumesc. sparsese linistea vocea groasa, cu usoare tente joase, a lui Daniel.
Desi vocea sa era asa de groasa, ce iti dadea impresia unei voci de bariton de opera, nu era chiar atat de suparatoare auzului. Din contra, era moale si placuta, dandu-ti fiori prin tot corpul; avand puterea de a linisti si cel mai nervos si stresat om. Se denota masculinitate prin tonul vocii, ceea ce l-a facut pe Alex sa se piarda pentru cateva clipe.
-Scuza-ma, dar ai putea sa imi dai chitanta Gold? De fiecare data am primit-o. se ausize iarasi aceeasi voce calma, imediat ce analizase -pentru cateva secunde- micuta bucata de hartie primita anterior.
-Aa... Desigur? Imediat. raspunsese Alex, usor dezorientat si nesigur. Cauta printre foile prinse de clip-board, scotand o foie diferita de prima, galben auri, usor sters- intinzandu-i-o.
Ceva ce il surprinsese pe tanarul brunet. El stia ca aceste chitante se dau clientilor fideli, iar el nu isi aminteste sa-l mai fi vazut pana acum. Deobicei el avea cele mai multe livrari in cartierul acesta, dar de un asemenea client nu isi poate aminti. Adica, odata ce il vezi, cred ca nu iti este usor sa-l si uiti. Poate... poate nu fusese el destul de atent la detalii. Da, asta trebuie sa fie. Nu daduse importanta trasaturilor si nu bagase de seama.
Isi scutura capul usor, alungand aceste ganduri din cap, pentru un moment, si se indrepta inspre camion. Trebuia sa isi continue livrarile. Da, asta trebuia sa faca acum. Trebuia sa il lase deoparte pe acesta asa-zis client fidel de care nu isi aminteste nimic.
* * *
Sunetul produs la impactul cutiilor de carton cu podeaua inundau depozitul cu un ecou usor estompat, facand cea mai mare parte a celor care misunau in acea incapare sa isi indrepte pentru cateva secunde atentia inspre directia de unde a fost produs zgomotul. Brunetul, usor rusinat pentru gafa sa de incepator, isi cere scuze. A cata oara era? A cincea? A sasea, probabil?
Isi terminase de ceva vreme partea sa de lucru, asa ca a fost trimis sa ajute in depozit la aranjarea si sortarea produselor ce trebuiau sa fie expediate maine sau in crusul saptamanii asteia. Trebuia sa se concentreze cat de cat. Si totusi nu putea, mintea inca fiindu-i la acel "client fidel" intalnit azi. Stia ca era neindemanatic, dar nici chiar asa. Cateva chicoteli se aud din spatele acestuia.
-Ok, zi-mi ce se intampla cu tine, Alex.
Acesta isi intoarce privirea spre prietena sa, privind-o surprins. El chiar nu intelegea la ce se refera Ines... Sau poate ca da, dar se facea ca nu aude.
-Ce vrei sa spui? intreaba brunetul
-Stii ca cu mine nu iti merge. Esti mai neindemanatic ca de obicei. Hai, zii, cine-i norocosul? intreaba aceasta, ranjind amuzata de fata amicului ei.
-Ines! protestase acesta.
-Asa ma cheama, radea de-a binelea blondina.
Brunetul o privea pe fata -sau sa zic femeia?- din fata sa. Isi pusese mainile in san, serios, ridicand o spranceana si intreband:
