Alex. Alex, revino-ti! Alex!! Nu te mai holba si inchide gura! Fa ceva. Arati ca un ciudat. isi tot repeta brunetul in minte.
Statea de ceva timp asa. Nu stia de cat timp, insa sigur mai mult decat ar fi normal. Satea pur si simplu si se holba la cel din fata sa. Cat de ghinionist sa fie? Sau asta era noroc? Nu stie sigur, cert e ca soarta ar vrea sa ii joace o festa. Si totusi, pare asa de real.
-Alex, hei!
Ines isi trecea palma usor prin fata ochilor amicului ei, care -din cate separe- nu mai este pe planeta aceasta.
-Ce? Ines, scuze, eu...
-Cand am zis eu ca esti aertian, nu m-ai crezut. oftase blondina, lasandu-si mainile pe langa corp. Cum spuneam, el este verisorul meu, Daniel. continuase aceasta, zambind si uitandu-se la barbatul din dreapta ei.
Alex, revenindu-si din starea lui de "Hei, nu e nimeni acasa.", isi mutase -din nou- privirea asupra celui care le tinea companie, analizandu-l. Da, era acelasi barbat ca cel de prima oara. La fel de frumos si cu niste ochi albastri la fel de minunati. Observase ca tinuta lui lejera, ce a purtat-o cand s-au intalnit prima data, a fost inlocuita. Purta niste jeansi negri si niste pantofi ce pareau a fi de pile, negri. Bustul ii era acoperit de un simplu tricou gri, acompaniat de o bluza de trenning, fara maneci de aceeasi culoare. Se uita la pectorali lui. Tricoul acela era prea mulat, parca trunat pe el. Ti se dadea impresia ca si la cea mai mica miscare a pieptului, tasaturile materialului vor ceda si vor plesini sub presiunea muschilor.
Era imbracat destul de adolescentin pentru varsta lui. Totusi, nu parea chiar asa de inaintat in varsta. Alex niciodata nu fusese bun la aproximarea varstei doar dupa infatisare. Era ceva intre si intre. Nu stia cum sa explice.
-Cred ca nu am avut ocazia. Sunt Daniel, verisorul lui Ines. se auzise vocea barbatului spargand linistea asurzitoare, in timp ce isi scosese din buzunar mana dreapta, intinzand-o spre brunetul ce inca se afla pe scaunul sau.
-A, da. Scuza-ma. Sunt Alex, amicul acesteia. ii raspunsese repede, ridicandu-se ca un fulger de pe micutul sacun de plastic si metal.
Insa acesta nu luase in calcul ceva. Spatiul dintre masuta pe care se aflau bauturile si picioare lui. Imediat cum se ridicase, lovise cu genunchiul stang intr-unul dintre picioarele masutei, astfel reusind sa verse continutul cafelei pe suprafata alba, luciosa si curata a acesteia.
Lichidul nu statuse pe loc si o luase la fuga pe toata suprafata, amenintand poseta fetei; astfel aceasta repezindu-se sa o ridice numai decat din calea suvoielor de culoare maronie.
Alex se scuza grabit si incepu sa insface cu duiumul servetelele din suportul special amenajat, care se afla pe masuta. Slava domnului ca acesta nu a fost in calea cestii de cafea si ca blondia avusese inspiratia de al muta cativa centrimentri spre margina masutei, astfel salvand nepretuitele bucatele de material absorbant; in astfel de momente fiind de mare ajutor.
-Da-mi voie sa te ajut.
Daniel i se alaturase, luand si el cateva servetele si incepand sa stearga suprafata mesei. Tot timpul acesta, Ines privea la cei doi ca la un spectacol. Stia ca amicul ei era neindamanatic sau neatent, dar niciodata nu varsase ceva din neatentie. Niciodata pana acum. Foarte dubios, daca ar fi dupa ea. Oare o avea legatura cu barbatul pe care l-a intalnit brunetul?
-Ines, imi pare rau. Chiar nu am vrut. se scuza intruna brunetul, trezind-o pe amica lui din lumea analitica a mintii sale.
-Ce? Nu, nu e nimic.
-Sigur? incerca sa se convinga acesta.
-Sigur.
Ines ii zambise band, dand de inteles ca nu era suparata.
