Misha - Epilog - creațiile cititorilor -

Epilog - V2

versiune scrisă de - @anda3114

- India! Am venit! Unde ești? Îmi dau ochii peste cap când o aud pe mama în timp ce mă străduiesc să nu izbucnesc în râs. 

- Misha, șoptesc eu. Oprește-te... Misha mă gâdilă la gât suflând aer cald. Tremur sub privirea lui amuzată, dornică de mai mult. 

- Te rog, Misha. Au venit ai mei... 

 - Nu-mi pasă, răspunde simplu. Ești a mea. Numai a mea, Evans. Nici măcar părinții tăi nu o să mi te poată lua acum. 

- Și cine zice asta, Kolot? îl provoc eu, uitând de mama care probabil turbează jos. Misha Volkov a devenit universul meu. 

Îmi petrec timpul cu el mereu, excepție fiind numai orele în care mă întâlnesc cu familia sau prietenii. Misha a devenit foarte posesiv, mai ales de când m-a cerut de nevastă. Parcă a fost ieri, nu acum 2 luni, după ce s-a terminat școala. Misha m-a dus la carnaval și mi-a luat o vată pe băț. Încă susține că eu o să fiu mereu mai dulce decât ea. Nu a fost nevoie să-l conving să mănânce. Era chiar dornic să o termine mai repede. Ceea ce nu știam eu era că de bățul acela era prins un inel. Inelul pe care îl port încontinuu de atunci, în fiecare zi admirându-l din ce în ce mai mult. 

- India! strigă și tata, făcându-l pe Misha să ofteze. 

- Nu am terminat aici, prințesă, îmi șoptește el, ieșind pe ușă. Urăsc vizitele lor matinale. Părinții mei au unele zile în care vin atât de devreme, că uneori nici nu ne trezim. Da, noi. Ne-am mutat împreună acasă la Misha de câteva săptămâni. Nu apartamentul în care stătea cu Bruce. Nu. O casă lăsată moștenire de la nu știu ce rudă îndepărtată de-a lui Misha care era prietenă cu mama lui. 

 Aș putea locui oriunde atâta timp cât el e lângă mine. Totul prinde culoare când suntem împreună. La propriu. Casa e plină de porterete cu mine care mai din care mai colorate și mai complexe. Misha și-a îmbunătățit tehnica printr-un curs cu un artist renumit, chiar dacă, după părerea mea, nu avea nevoie. Plănuiește să se facă profesor de arte. El spune că așa o să-l vadă pe Bruce mai des.

Ce să zic de Bruce? I s-a cam pus pata pe o chelneriță și își petrece destul de mult timp frecventând restaurantul la care lucrează. Ne-a spus că de când m-a cunoscut, a văzut la mine un caracter puternic. A considerat că asta mă face perfectă pentru Misha. Câtă dreptate a avut! 

Feresc pătura de pe mine, plimbându-mi apoi mâinile prin păr. Încâlcit. Iar. E numai vina lui Misha că în loc de păr am un cuib de păsări în cap. Adoră să mă vadă cu părul desfăcut și eu ador să-l văd fericit, mai ales când știu că eu îi provoc starea asta. Îmi încalț papucii pufoși și ies la rândul meu din dormitor. Mă îndrept direct spre bucătărie pentru că știu că mama iar a insistat să ne pregătească micul dejun. De multe ori acesta constă doar în câteva ouă prăjite dar gestul contează, nu? 

 Nu-mi cred ochilor când, pe lângă părinți, îi văd pe Sierra și Ian. Am crezut că încă sunt în Scoția!  

- Bursuco! țip eu atrăgându-i atenția. Așa faceți, hm? Nu mă anunțați și pe mine că v-ați întors! 

 - Am vrut să-ți spun, se scuză ea, continuând pe un ton aproape mustrător, dar dacă aflai și tu, afla și Misha cât ai clipi. Am vrut să vă surprindem pe amândoi! 

- Și ce va mai ieșit, spune Misha ursuz, probabil supărat că pentru asta a fost întrerupt. Încep să râd, ciufulindu-i părul. 

- Evans, mârâie el, stârnind râsul celorlalți. 

- Oare ce o să faci când nu o să mă mai poți striga așa? încep dintr-o dată să mă gândesc. 

- Cum adică? întreabă el confuz.

Sierra, fată deșteaptă, și-a dat seama despre ce vorbesc și a intervenit, amuzată: 

- India e curioasă dacă o s-o strigi Volkov în loc de Evans când o să vă căsătoriți. Misha se gândește puțin, apoi, ca trezit dintr-un somn adânc, spune rânjind: 

- O să afle ea atunci. Mă privește intens și magia se destramă când o auzim pe Sierra: 

- Dați-vă un pas în spate, oameni buni! Să nu ne dea jos atâta dragoste! Încep să râd în timp ce Misha rămâne ofticat. În timp ce părinții mei mă țin de vorbă, îi tot prind privirea când se uită la mine pe furiș. Tot ce pot să înțeleg din asta este că are un plan ascuns. Zâmbesc stânjenită. 

Am început să-l descifrez pe Misha mult mai bine acum cu toate că o să rămână mereu un mister. Și-mi place. Îmi place la nebunie să încerc să-i ghicesc stările în timp ce lui îl place să mă vadă insistând. 

- Teper' eto mogut byt' tol'ko my dvoye(acum puteam fi doar noi doi), spune Misha brusc, atrăgând atenția asupra lui. 

- Cine crezi că înțelege asta, Misha? întreabă Sierra zâmbind. 

- India, răspunde el și se uită la mine. Și înțeleg. Pe lângă desen, l-am rugat pe Misha să mă învețe să vorbesc pe limba lui. S-a arătat surprins, dar m-a învățat câteva cuvinte de bază pentru început. Apoi am trecut la propoziții, apoi fraze și chiar conversații întregi. E plăcut să vorbim și să înțelegem numai noi ceea ce spunem. 

- YA znayu, no eto situatsiya(știu, dar asta este situația), îi spun și îl aud cum mârâie.

Ceilalți mă privesc surprinși. Nu se așteptau să răspund. Nici să înțeleg, ceea ce e drept. Sierrei aproape îi ies ochii din orbite. 

- Ce? întreb eu. Numai voi puteți să faceți surprize de astea? Vrea să-mi răspundă, însă tata o întrerupe. 

- Noi trebuie să plecăm. Am primit un apel de la serviciu. O să vorbiți voi mai târziu. 

- Dar- încearcă să spună Sierra, însă tata deja e ridicat. Singura explicație pe care o pot găsi este că au venit împreună, cu o singură mașină. 

- Te sun eu mai târziu, Si, spun eu. 

- Bine, răspunde ea, apoi iese împreună cu restul. Rămași singuri, Misha mă ridică în stil mireasă și mă duce înapoi în dormitor. 

- Pe unde am rămas, prințesă?